„Îi îngroapă şi mai tare în datorii, de aceea se impune declararea stării de calamitate pentru a se putea acorda ajutoare de la UE şi de la bugetul de stat.” – spune acesta.
„Nu am pentru ce să iau trei subvenţii înainte că mă fac dator la statul român; orice împrumut, este purtător de dobândă! Dar, nu am apă şi nu am siguranţa că voi obţine producţie anul viitor. Cine îmi garantează mie că nu va fi secetă şi în 2023?”, s-a întrebat justificat fermierul.
„Eu am agăţată şi zootehnia de gât!”
Apoi a continuat: „Eu mai am agăţat acum de gât şi zootehnia! Iată, am trecut de jumătatea anului şi nu am furajele asigurate la nici 30 la sută din necesar. Va trebui să cumpăr! Un balot de lucernă la piaţa liberă costă 30-35 de lei. Am lucernă pe 5 hectare şi am luat la prima coasă 80 de baloţi în medie la hectar, după care, efectiv, s-a uscat cultura! Or, pentru iarnă trebuie să intru cu 5-6000 de baloţi. Va fi o cheltuială mare!”
Săndel Malaxa crede că „majoritatea oierilor din România sunt la nivelul anilor ’50 ca şi grad de dezvoltare. Oile au adus bani în România, dar nu s-au alocat fonduri pentru dezvoltarea sectorului!”
