În general, la cheltuielile de producţie, producătorii agricoli pun costurile inputurilor: sămânţă, îngrăşământ, erbicid, fungicid, insecticid, motorină! Or, de aici trebuie adăugate multe altele: arenda, amortismentul, salariile, dobânzile bancare, impozite, cheltuieli indirecte (abonamente telefon).
Economiştii ştiu că nivelul costurilor indirecte se duc undeva la jumătatea costurilor direct productive. Astfel, pentru mulţi producători profitul este nivelul subvenţiei sau chiar mai puţin!
„La fermele de nivel mai mic, singurul profit este subvenţia. E o realitate comercială nesănătoasă, pentru că o afacere trebuie să fie profitabilă din ceea ce produce ea”, susţine Raul Mărunţoiu, fermier din Constanţa.
un articol de
MARIAN MUŞAT
