Pe baza celor mai recente dovezi ştiinţifice, această analiză identifică diferite tipuri de factori cheie: biofizici şi de mediu; cercetare, inovare şi tehnologie; economie şi piaţă; performanţa lanţului de aprovizionare cu alimente; politice şi instituţionale; factori socio-culturali şi demografici. Analiza evaluează, de asemenea, orizonturile pe termen scurt şi lung şi legăturile dintre acestea. Opiniile părţilor interesate au fost colectate prin consultări specifice şi au fost luate în considerare în analiză.
Astfel, potrivit evaluărilor, adoptarea dietelor pe bază de plante are potenţialul de a reduce utilizarea terenurilor pentru agricultură cu până la 75% şi, astfel, să contribuie la securitatea alimentară globală. Tranziţia către mai multe diete bazate pe plante, în conformitate cu ghidurile alimentare, a fost, de asemenea, legată de rezultate mai bune în materie de sănătate şi de mediu, în comparaţie cu acţiunile concentrate doar pe probleme de securitate alimentară, se arată în raport.
„Cetăţenii UE consumă, în medie, 58% din proteinele de origine animală şi 42% din proteinele de origine vegetală, acest raport fiind constant în ultimul deceniu. Lactatele reprezintă 40% din aportul de proteine de origine animală, carnea de porc 21%, carnea de pasăre 16%, carnea de bovină 10% şi ouă 7%. Este esenţială inversarea creşterii ratelor de supraponderalitate şi obezitate în UE, inclusiv trecerea la o dietă mai bazată pe plante”, susţin autorii studiului.
Peste 50% din ferme au în exploataţie animale
În 2017, creşterea animalelor a reprezentat 40% din valoarea adăugată totală a agriculturii, iar industriile europene legate de producţia animală (prelucrarea laptelui şi a cărnii, furajele pentru animale) au o cifră de afaceri anuală de aproximativ 400 miliarde de euro. Fermele de animale angajează aproximativ 4 milioane de oameni în UE, iar animalele contribuie la modelarea sistemului agricol bazat pe fermele familiale: 58% dintre fermele europene deţin animale, iar ferma medie de animale are de obicei 1 până la 2 lucrători plus proprietarul familiei.
„Dependenţa puternică de soia şi porumb importate pentru furaje îi fac pe crescătorii de animale din UE vulnerabili la condiţiile externe. Autosuficienţa poate fi o problemă, iar o schimbare a dietei poate contribui la reducerea acestei dependenţe. De asemenea, ţările sursă pentru aceste importuri ar putea eventual, cel puţin parţial, să-şi folosească zona de producţie agricolă pentru a produce alimente pentru alte regiuni ale lumii”, avertizează analiştii.
