„Pentru afin piața românească este saturată„, consideră prof. Radu Şumălan, deoarece „practic, nu mai există loc pentru alți mari producători care să poată să vândă cu succes afine pe piața românească„. Cu atât mai mult cu cât România are doar „o fereastră de piaţă în iunie”, atât pentru piaţa locală, cât şi pentru piaţa europeană, aşa cum a spus Joao Castro, manager KC Berry.

Profesorul Radu Şumălan a făcut această declaraţie cu prilejul unei demonstraţii practice de utilizare a dronelor în agricultură „Privim agricultura de sus pentru a acționa precis la plante!”, organizată de Facultatea de Horticultură, Silvicultură și Biotehnologii Vegetale din cadrul USVT şi compania Dibalcris Appraisal Services, în plantaţia KC Berry, din Buziaş, jud. Timiş. Informaţii suplimentare despre potențialul utilizării dronelor pentru teledetecţie şi monitorizarea indicilor de vegetaţie în agricultura modernă citiţi în ediţia din luna noiembrie a revistei Ferma.

Radu Şumălan: în primul rând este necesar un studiu de piaţă

Pentru dezvoltarea unor proiecte pentru cultivarea de fructe de pădure, Radu Şumălan recomandă ca „întotdeauna  să se facă un studiu de piață, în primul rând”, regulă valabilă, în general, pentru orice proiect nou. După care, următorul factor ce trebuie avut în vedere este „disponibilitatea forţei de muncă”, pentru că majoritatea speciilor de fructe de pădure se recoltează manual pentru vânzarea lor proaspătă. „Așa cum știm, în România există zone care prezintă deficit de forță de muncă, dar există și zone unde forța de muncă este mult mai accesibilă”, a spus specialistul. Desigur, poate să existe și opțiunea ca aceste fructe de pădure să fie vaalorificate prin procesare, şi atunci poate fi luată în calcul recoltarea mecanizată, acolo unde este posibil.

„Studiul de piaţă şi disponibilitatea forţei de muncă din jurul locației sunt principalii factori de luat în calcul înainte de a investi într-o fermă pentru producerea de fructe de pădure”, consideră Radu Şumălan.

Condiţiile de sol şi climă

Dacă iniţiatorul proiectului are deja, în proprietate sau arendă, o suprafaţă de teren, trebuie verificat dacă acesta corespunde nevoilor specifice speciei de fructe de pădure care se doreşte a fi cultivată. „Trebuie să analizăm cu foarte mare atenție condițiile de sol și de climă”, avertizează Radu Şumălan, mai ales că frecvent „clima a devenit din ce în ce mai schimbătoare”.

La fructe de pădure sunt specii foarte sensibile la climă, „în special la secetă şi temperaturi ridicate şi/sau îngheţ, dar şi specii care sunt mai tolerante la un climat mai secetos, spune Radu Şumălan. Iar aici specialistul a dat exemplul aroniei, o specie mai puţin pretenţioasă şi pentru care „nivelul de investiții n-ar trebui să fie atât de mare, cel puţin comparativ cu afinul”.

4 criterii obiective pentru reuşita unui proiect

Cele mai importante elemente ce trebuie luate în considerare pentru reuşita unei plantaţii de fructe de pădure sunt:

– studiu de piaţă,

– disponibilitatea forţei de muncă,

– analize de sol (tipul de sol),

– condiţiile climatice.

Având în vedere cele de mai sus, Radu Şumălan a explicat că „nu putem alege o anumită specie/cultură fără a studia foarte exact condițiile specifice locului. Nu avem, să spunem așa, rețete de succes generalizate. Ar fi simplu și ar fi bine să putem face asta, dar nu se poate”.

„Locație, teren, forţă de muncă şi piață – acestea sunt caracteristicile pe care noi trebuie să le luăm considerare pentru reuşita unei ferme de fructe de pădure”, a spus Radu Şumălan.

Ce suprafaţă ocupă fermele de fructe de pădure?

În ultimul deceniu au fost dezvoltate numeroase plantaţii de fructe de pădure, în special afin, cătină, aronia şi mur, dar şi căpşuni, zmeură şi altele. Cele mai multe proiecte se întind pe suprafeţe pornind câteva mii de metri pătraţi şi până la câteva zeci de hectare.

În România, suprafața totală ocupată de culturile de căpșuni și arbuști fructiferi (fructe de pădure) este evaluată la cca. 10.000 – 12.000 de hectare, conform centralizărilor INS și a datelor Eurostat.

Suprafaţa ocupată de căpşun a cunoscut, probabil, cea mai mare extindere în ultimii ani. România cultivă anual între 5000 și 7.500 de hectare cu căpșun (în câmp, sere și solarii), în funcție de ciclurile de rotație și reînnoire a plantațiilor, dar şi condiţiile climatice. Această suprafață plasează România pe locul 7-8 în Uniunea Europenă, încă mult în urmă primii clasaţi: Polonia, Germania şi Spania. Principalele bazine de cultură a căpşunului sunt în judeţele Satu Mare, Vâlcea, Gorj şi Giurgiu.

Suprafața comercială ocupată de afin în România a depășit 1500 de hectare, ceea ce face ca țara noastră să ocupe locul 8 în Uniunea Europeană și poziţia 15-16 la nivel mondial, conform datelor Organizației Internaționale a Afinelor (International Blueberry Organization – IBO). Producția anuală de afine se ridică la aproximativ 5.000 de tone, din care cca. 85 % este exportată.

Spre deosebire de căpşun, afinul a cunoscut cea mai dinamică dezvoltare în sectorul fructelor de pădure şi s-a remarcat atât printr-un boom investiţional, cât şi prin valoarea de export a acestor fructe.

Afinele – superfood, dar super pretenţios…

În ultimii ani „au prins aripi” fermele de afin cultivat în ghiveci, dar şi cultura protejată pentru anumite specii. Totuşi, cel puţin pentru afine, România are „o fereastră de piaţă în iunie”, aşa cum a spus Joao Castro, manager KC Berry, una dintre cele mai performante ferme de profil din ţară.

Plantația de afin este o afacere pe termen lung şi care poate fi considerată o investiție sigură pentru minimum 40 de ani, în condiţii ideale…. dar presupune şi numeroase riscuri.

Viitorul fermelor horticole şi în special al plantaţiilor de fructe de pădure va depinde foarte mult de condiţiile de piaţă şi de costurile de producţie. Pentru a elimina o parte din riscurile date de fluctuaţiile de de piaţă, Radu Şumălan consideră că „este nevoie să fie extinse spaţiile de depozitare cu atmosferă controlată şi gradul de asociere al fermierilor, astfel încât să crească puterea de negociere în piaţă”.