Un raport comandat de Bayer şi realizat cu contribuţia Oxford Economics evidenţiază provocările de competitivitate ale agriculturii europene, impactul schimbărilor climatice şi limitele accesului la tehnologii moderne.

Analiza economică, experienţele fermierilor din opt pieţe europene şi opiniile a peste 8.000 de consumatori conturează aceeaşi concluzie: Europa are nevoie de mai multă inovaţie şi de un cadru de reglementare care să permită adoptarea mai rapidă a noilor tehnologii, fără diminuarea standardelor de siguranţă.

Între potenţial şi lipsa instrumentelor de adaptare

Agricultura europeană se confruntă cu presiuni economice şi agronomice tot mai mari, în timp ce opţiunile fermierilor pentru a răspunde acestor provocări rămân limitate. Aceasta este una dintre concluziile raportului, care analizează competitivitatea şi rezilienţa sectorului agricol din Uniunea Europeană.

Frank Terhorst, responsabil de strategie şi sustenabilitate în cadrul diviziei Crop Science a companiei Bayer, a explicat că discuţiile purtate cu fermieri din Uniunea Europeană şi Marea Britanie au evidenţiat aceeaşi tendinţă – creşterea presiunilor economice şi agronomice, concomitent cu restrângerea posibilităţilor de adaptare ale fermierilor.

În opinia sa, Europa dispune de terenuri productive, fermieri bine pregătiţi şi capacităţi importante de cercetare, însă nu reuşeşte întotdeauna să transforme aceste avantaje în competitivitate.

Schimbările climatice, o povară tot mai costisitoare

Riscurile climatice provoacă deja pierderi medii anuale evaluate la 17,4 miliarde de euro, echivalentul a 6,4% din producţia vegetală a UE, cu diferenţe semnificative între regiuni. Până în 2050, se estimează că aceste pierderi vor ajunge la valori cuprinse între 24,8 şi 28,9 miliarde de euro.

Concluziile raportului arată că agricultura vegetală este un sector de importanţă strategică, esenţial pentru securitatea alimentară, care contribuie cu 246 miliarde de euro la PIB-ul UE şi cu 5,6 miliarde de euro la PIB-ul Regatului Unit. Fiecare miliard de euro generat de agricultura vegetală susţine, la rândul său, aproape 3 miliarde de euro din producţia sectoarelor din aval.

Cu toate acestea, între 2011 şi 2023, creşterea producţiei vegetale din UE a rămas semnificativ în urma celei din ţările cu date comparabile, cu o medie de doar 0,1% pe an. Comparaţia pe termen lung este la fel de relevantă: producţia medie a UE a fost cu doar 2% mai mare decât în deceniul precedent, faţă de creşteri de 16% în Statele Unite, 44% în Canada şi 51% în Brazilia.

Stagnarea producţiei şi dependenţa de importuri

Potrivit analizei Oxford Economics, agricultura generează aproape 250 miliarde de euro din economia europeană şi asigură aproximativ 4,5 milioane de locuri de muncă. Contribuţia sa economică depăşeşte însă valoarea producţiei directe, deoarece sectorul susţine activităţi precum fabricarea utilajelor, producţia de îngrăşăminte, transportul şi industria alimentară.

Cu toate acestea, producţia agricolă europeană şi cea din UK au stagnat în ultimii 12 ani, potrivit datelor prezentate de Jeremy Leonard, director general pentru Global Industry Services în cadrul Oxford Economics, care indică creşterea costurilor îngrăşămintelor şi echipamentelor ca factori limitativi în calea investiţiilor, în timp ce accesul mai lent la tehnologii moderne a accentuat decalajele faţă de concurenţii internaţionali.

Vulnerabilitatea este amplificată de dependenţa de importuri. Aproximativ 70% din îngrăşămintele fosfatice, 40% din cele potasice şi 30% din cele azotate provin din afara Uniunii Europene.

Mai puţine substanţe active, mai puţine soluţii pentru fermieri

Raportul mai susţine că tehnologiile moderne pot contribui simultan la creşterea productivităţii, adaptarea la schimbările climatice şi îndeplinirea obiectivelor de sustenabilitate. Totuşi, ritmul dezvoltării acestor tehnologii depăşeşte adesea ritmul autorizării şi adoptării lor în UE.

În cazul produselor pentru protecţia plantelor, numărul substanţelor active autorizate a scăzut de la peste 1.000 la începutul anilor 2000 la aproximativ 420 în prezent, potrivit analizei prezentate de Oxford Economics. Fermierii pierd astfel accesul la soluţii mai repede decât sunt introduse produse noi. Costurile asociate dezvoltării unei noi substanţe active sunt estimate la aproximativ 21,4 milioane de dolari în UE, faţă de numai 14 milioane de dolari în Statele Unite ale Americii.

Biotehnologiile aduc cu până la 68% mai mult profit

Studiul analizează şi culturile modificate genetic, utilizate de mari producători agricoli precum SUA, Brazilia, Argentina, Canada şi India. Potrivit estimărilor citate în raport, aceste tehnologii pot reduce utilizarea pesticidelor cu 37%, pot creşte producţiile cu 22% şi pot majora profiturile fermierilor cu până la 68%.

În privinţa noilor tehnici genomice, care pot produce modificări similare celor obţinute prin ameliorarea convenţională, autorii evidenţiază diferenţele de reglementare dintre Europa şi alte pieţe.

Inovaţia, o condiţie pentru viitorul fermelor europene

Judith de Vor, crescătoare de vaci de lapte din Ţările de Jos, a confirmat că problemele evidenţiate de raport se regăsesc în activitatea de zi cu zi a producătorilor agricoli. „Schimbările climatice afectează producţiile şi favorizează apariţia unor boli pentru care fermierii nu dispun întotdeauna de soluţii eficiente. În acelaşi timp, creşterea preţurilor la îngrăşăminte şi combustibili pun presiune pe bugetele fermelor, în timp ce veniturile obţinute din vânzarea produselor agricole rămân incerte”, susţine aceasta, atrăgând totodată atenţia şi asupra diferenţelor de acces la tehnologie dintre producătorii europeni şi cei din alte regiuni.

Aceasta a invocat chiar exemplul unui fermier din România intervievat pentru studiu, care a declarat că ar cumpăra a doua zi o varietate rezistentă la boli dacă aceasta ar deveni disponibilă.

Bariere de reglementare

Recent, Bayer a anunţat o nouă etapă de lansări majore de inovaţii, care include soluţii noi pentru seminţe şi caractere genetice, inclusiv editarea genomică, precum şi descoperirea, cu ajutorul inteligenţei artificiale, a unor noi moduri de acţiune pentru protecţia culturilor. Disponibilitatea acestor soluţii agricole depinde însă, în mare măsură, de cadrul de reglementare.

Citeşte şi:
Fermierii maghiari vin să cumpere inputuri din România. Cum s-au inversat rolurile la graniţa de vest

Matthias Berninger, responsabil de afaceri publice, ştiinţă şi sustenabilitate în cadrul Bayer, a afirmat că majoritatea europenilor înţeleg importanţa strategică a agriculturii şi sunt preocupaţi de creşterea dependenţei de importuri. Potrivit acestuia, publicul este mai deschis faţă de inovaţia agricolă decât sugerează uneori dezbaterea publică.