La Brătășanca, în județul Prahova, Alexandra Dinu caută soluții pentru viitorul legumiculturii locale, transformând solarul și fitofarmacia familiei într-un laborator viu, unde tradiția grădinăritului întâlnește rigoarea de inginer horticol.
Provenind dintr-o familie cu origini bulgărești, grădinarii legendari ai Munteniei, Alexandra Dinu demonstrează zi de zi că schimbul de generații înseamnă nu doar continuitatea unei meserii moștenite din strămoși, ci și o viziune modernă a legumiculturii în spații protejate, bazată pe expertiză tehnică și sustenabilitate.
Pentru ea, amintirea leagănului legat cu sfoară în mijlocul solarului a devenit pasiune și profesie „de la sămânță și răsad, până la microscop și formulări”, după cum îi place să spună.
A absolvit liceul agricol și s-a specializat în Horticultură la USAMV București, iar competențele dobândite sunt astăzi nucleul activității sale: protecția plantelor și adaptarea culturilor la condițiile locale.
Centru de testare în ferma de familie
Familia Dinu deține circa 2800 mp de culturi în solar și o fitofarmacie, care, după revenirea de la studii a Alexandrei, are și site: www.solardetop.ro. În ciuda volumului ridicat de muncă, întregul flux este susținut prin forțe proprii.
„Noi nu avem angajați externi. Tratamentele fitosanitare le aplică tata, iar celelalte lucrări le împărțim între noi. Momentan, în solar avem ceapă, salată, ridichi, mărar, dar și cartofi noi, care în câteva săptămâni vor fi delicioși cu usturoi.
Producția de legume o vinde mama în Piața Centrală din Câmpina, iar majoritatea produselor pe care le comercializăm în fitofarmacie sunt testate înainte în propriile noastre solarii, fie că vorbim de semințe sau de soluții de protecție a plantelor. E ceea ce îmi place mie să fac, pentru că învăț mereu ceva nou”, a afirmat tânăra.
Cultura preferată și cultura dificilă
La momentul vizitei noastre, Alexandra recolta salata și pregătea răsadurile de tomate, două culturi pe care le vede în antiteză:
„Salata este o cultură foarte simplă, care crește repede dacă îi dai lumină, apă și un minim de îngrijire. Nu cere multă muncă și e mai puțin vulnerabilă la boli și dăunători față de tomate. Anul acesta am testat noi semințe de salată, atât creață, cât și dreaptă, iar preferata mea este Amaroza.
Are o rezistență foarte bună, dar și un miros, un gust și o formă deosebite. Dacă o plantezi din răsad și o cultivi eșalonat, e o cultură de succes.
De cealaltă parte, tomatele sunt o cultură foarte dificilă, cu mulți agenți patogeni: începând cu musculița albă, continuând cu tripsul și virusul TSWV, până la Tuta absoluta, cel mai periculos.
La tomate ai nevoie de un management integrat de combatere: control fitosanitar la tot ce intră în solar, plase de insecte, alternanță între substanțe chimice diferite, între produse convenționale și ecologice sau chiar de abordări neobișnuite. Am testat inclusiv dispozitive pentru țânțari, cu lumină albastră, care s-au dovedit eficiente și la Tuta absoluta”.
Recomand, atât în spații protejate, cât și în câmp, să se combine și să se alterneze tratamentele convenționale cu cele ecologice, pentru că fenomenul de rezistență se instalează mai repede și apare mai des la substanțele de sinteză, chimice decât la produsele ecologice – ALEXANDRA DINU, Tânăr legumicultor și inginer horticol
CARTOFUL EXTRA-TIMPURIU ÎN SOLAR
„La cartoful extra-timpuriu frigul este și mumă, și ciumă. Pe de o parte, ne ajută că scade presiunea fitosanitară, mai puține boli, mai puțini dăunători. Pe de alta, frigul poate compromite cultura. De aceea ne-am dotat cu folie dublă la solar și am mai venit cu încă un strat de protecție.
Când temperaturile sunt foarte scăzute, folosim o folie termică peste cartofi. Practic, suntem blindați de folii. Deși necesită efort, mie îmi place cartoful extra-timpuriu și în solar, dar și în farfurie”, ne declară Alexandra.
Alexandra Dinu: Programul Tomata, în sfârșit, regândit
De altfel, din perspectiva tinerei inginer horticol, presiunea biologică asupra culturii de tomate în spații protejate a fost favorizată inclusiv de politicile guvernamentale: „Programul Tomata avea o abordare fitosanitară greșită.
Toți producătorii puneau tomate în solar în același timp, ceea ce a dus la proliferarea bolilor și dăunătorilor. Din punctul meu de vedere, trebuie susținută o legumicultură cât mai diversificată, iar ajutorul de minimis condiționat de rotația culturilor. Prima măsură abia din acest an a fost implementată. A doua, nici măcar nu e menționată, deși rotația culturilor e mai importantă în solar decât în câmp”.
Birocrația blochează produsele ecologice românești
În egală măsură, Alexandra Dinu își folosește expertiza profesională și în cadrul fitofarmaciei, încercând să ofere o viziune mai sustenabilă a legumiculturii. Însă, încă o dată, cadrul legislativ se dovedește problematic, dacă nu chiar absurd.
„Când eram mică, vecinii și cunoscuții veneau la poartă și îl întrebau pe tata ce să cultive, cum să cultive și ce soluții să folosească.
În 2015 și-a deschis fitofarmacie, iar din 2023 am preluat eu ștafeta. Am extins activitatea în online, printr-un site, și am decis să completăm portofoliul de produse cu cât mai multe soluții ecologice, făcute chiar de producători români. Le-am testat, am văzut ce pot, dar apoi ne-am lovit de un blocaj major.
Nu pot fi comercializate pentru că nu sunt omologate și nu pot fi omologate pentru că în România nu se poate elibera certificatul de ecotoxicologie. Practic, un producător român de pesticide ecologice trebuie să se ducă în alt stat membru UE, să obțină autorizația acolo și apoi, prin recunoaștere mutuală, poate să vândă produsul și în România.
E absurd, se pun bețe în roate în loc să se încurajeze economia și cercetarea din țară”, ne-a declarat tânăra.
Viitor cercetător, pilon al comunității
Și totuși, Alexandra crede în viitorul legumiculturii și al cercetării horticole din România. Vrea să urmeze un doctorat și își dorește să împărtășească altora informațiile și experiența dobândită, atât offline, cât și online. Este deosebit de activă pe rețele sociale, pe care le folosește ca platformă de discuții și transmitere de know-how, iar obiectivele ei sunt mari:
„Eu cred că România fix de asta are nevoie, de cercetare. Atât la scară mică, dar și la scară mare. Documentarea și testarea pe care o fac acum în solar și la fitofarmacie ajută comunitatea locală.
Dar vreau să merg mai departe, să urmez un doctorat și împreună cu alți cercetători să găsim soluții pentru agenții patogeni și bolile care nu au încă rezolvare. Ralstonia, de exemplu, e o boală foarte gravă, de carantină, iar ca să-i dăm de cap, avem nevoie de cercetare, pe care dacă nu o facem noi, atunci cine?”, se întreabă tânăra legumicultoare.
