După luni întregi de secetă severă, precipitaţiile căzute recent în vestul ţării au schimbat radical perspectivele pentru culturile de cereale păioase.

Dacă până acum fermierii se temeau că vor pierde producţia din cauza lipsei apei, în prezent principala ameninţare vine din direcţia bolilor, în special a fuzariozei. Daniel Grosz, director zonal în cadrul Bayer, atrage atenţia că lipsa tratamentelor fungicide în această perioadă poate compromite nu doar producţia, ci şi posibilitatea valorificării acesteia.

Seceta a împins culturile într-un regres fiziologic

Potrivit specialistului, culturile de grâu şi orz au traversat o perioadă extrem de dificilă. În multe zone din vestul ţării, între sfârşitul lunii februarie şi începutul lunii mai s-au înregistrat doar 5-10 litri de precipitaţii, un nivel considerat minim istoric.

În aceste condiţii, culturile au intrat accelerat în fazele de dezvoltare. Grâul a început înspicarea şi chiar înflorirea, iar orzul a ajuns deja în faza de lapte-ceară. Evoluţia rapidă a fost determinată de stresul hidric şi termic acumulat.

„În numeroase localităţi din extremitatea de vest a ţării – inclusiv în zone precum Cenad, Sânnicolau Mare, Pecica sau Nădlac – există deja sole compromise din cauza secetei. Plantele s-au îngălbenit, au intrat într-un regres fiziologic accentuat şi practic au început să se usuce pe picioare. Pur şi simplu s-a făcut fân”, explică Daniel Grosz.

Ploile au schimbat aspectul culturilor, dar au adus un nou risc major

În ultimele zile, în mare parte din vestul ţării au căzut între 15 şi 40 de litri de apă pe metrul pătrat. Imediat după precipitaţii, culturile şi-au schimbat aspectul vizual – frunzele şi-au revenit, plantele au redevenit active fiziologic şi au început din nou procesele de fotosinteză. Însă această schimbare vine la pachet cu o creştere rapidă a presiunii de boli.

În perioada de secetă, fermierii au renunţat în multe cazuri la al doilea tratament fungicid la cerealele păioase. În mod normal, acest tratament are rolul de a combate septorioza, rugina şi făinarea. Cum lipsa precipitaţiilor a redus şi presiunea de infecţie, mulţi agricultori au considerat că investiţia nu mai este justificată. Majoritatea au aplicat doar primul tratament, realizat la ieşirea din iarnă, odată cu erbicidarea şi reluarea vegetaţiei. Acum însă, spune Daniel Grosz, culturile sunt complet expuse.

„Nu mai salvăm doar foliajul, ci spicul”

Reprezentantul Bayer avertizează că fermierii nu trebuie să considere cultura pierdută şi să renunţe la protecţia fitosanitară. Chiar dacă suprafaţa foliară este deja afectată în multe sole, adevărata miză este protejarea spicului. „Problema cea mare nu este că mai salvăm foliajul, cât salvăm spicul în sine”, subliniază acesta.

Principalul pericol este fuzarioza spicului, boală care se instalează exact în perioada de început a înfloritului. „Odată instalată, ciuperca produce micotoxine care pot face recolta improprie atât consumului uman, cât şi furajării animalelor. În aceste condiţii, chiar şi o producţie modestă poate deveni nevandabilă. Dacă nu facem acest tratament, şi acele două-trei tone pe care le vom obţine pot fi compromise, pentru că vor fi fuzariate şi nu vor mai putea fi valorificate”, avertizează Daniel Grosz.

Fuzarioza trebuie prevenită, nu tratată după apariţie

Specialistul explică faptul că intervenţia trebuie făcută preventiv. „În momentul în care simptomele devin vizibile la nivelul spicului – acel mucegai alb-rozaliu specific – paguba este deja produsă. În faza de formare a bobului, agentul patogen este deja instalat sistemic în spic, iar tratamentele aplicate ulterior nu mai pot elimina contaminarea”, susţine specialistul.

În acest context, fermierii sunt sfătuiţi să profite de ferestrele fără precipitaţii pentru a interveni rapid cu tratamente fungicide. Chiar dacă prognoza indică ploi succesive, inclusiv cantităţi reduse de 3-5 litri sunt suficiente pentru a menţine o presiune ridicată de infecţie. „Aplicarea tratamentelor este posibilă între ploi, cu condiţia ca terenul să permită accesul utilajelor şi plantele să fie uscate în momentul intervenţiei”, a ţinut să precizeze Daniel Grosz.

Posibile soluţii de combatere

Acesta subliniază că decizia fermierilor de a evita tratamentele în perioada de secetă puternică a fost una corectă, deoarece plantele aflate sub stres termic şi hidric sever puteau fi afectate suplimentar. Situaţia s-a schimbat însă radical odată cu revenirea precipitaţiilor. Pentru combaterea principalelor boli foliare şi a fuzariozei spicului, compania menţionează soluţii precum Nativo Pro şi Nativo Forte, produse destinate protejării culturilor în fazele sensibile de vegetaţie şi menţinerii calităţii recoltei.

Citeşte şi:
Secetă și îngheț – combinație fatală în fermele gălățene

„Orzul a tolerat mai bine seceta comparativ cu grâul iar ultimul tratament fungicid poate asigura o masă hectolitrică mai mare, care este un element determinant în ceea ce priveşte producţia finală obtinuţă pe hectar”, a concluzionat specialistul Bayer.