Acordul comercial dintre Uniunea Europeană şi Mercosur continuă să stârnească îngrijorări în rândul fermierilor români. Radu Moţ consideră că impactul asupra agriculturii este dificil de estimat, dar cu siguranţă nu va fi unul lipsit de consecinţe.
În opinia sa, situaţia este „foarte complicată”, mai ales în contextul actual al globalizării şi al nevoii Uniunii Europene de a consolida parteneriate economice externe. Chiar dacă acordul este văzut ca o necesitate strategică pentru Europa, efectele asupra fermierilor locali ridică numeroase semne de întrebare.
Importuri masive de materii prime şi presiune pe producţia locală
Fermierul arădean atrage atenţia asupra structurii schimburilor comerciale dintre Europa şi America de Sud, unde dezechilibrul este evident. „În foarte mare proporţie, peste 70%, importăm materii prime agricole”, explică acesta, în timp ce exporturile europene constau în principal în produse cu valoare adăugată, precum medicamentele, tehnologii sau utilajele.
„Această realitate riscă să pună o presiune suplimentară asupra producătorilor agricoli din România, în special în sectorul vegetal. Chiar dacă impactul direct nu va fi, probabil, unul devastator pe termen scurt, competiţia cu produse mai ieftine din afara Uniunii va deveni din ce în ce mai dificilă”, consideră Radu Moţ, care lucrează peste 1.200 de hectare şi se ocupă şi de creşterea găinilor ouătoare.
Scepticism faţă de mecanismele de protecţie
În ceea ce priveşte măsurile de protecţie discutate la nivel european, precum introducerea unor cote de import, tânărul arădean se declară sceptic. El consideră că aceste instrumente sunt mai degrabă politice şi dificil de aplicat în mod real.
„Nu cred că se poate gestiona aşa ceva”, spune el, subliniind că piaţa globală este mult prea complexă pentru a fi controlată eficient prin astfel de mecanisme. Din punctul său de vedere, aceste soluţii nu oferă o siguranţă reală producătorilor locali.
Adaptarea, singura soluţie viabilă
În lipsa unor protecţii solide, fermierii nu vor avea de ales decât să se adapteze. Radu Moţ consideră că acest proces va presupune, în primul rând, creşterea dimensiunii exploataţiilor şi îmbunătăţirea eficienţei. „Reducerea costurilor de producţie devine esenţială într-un context în care fermierii din America de Sud beneficiază de avantaje clare. Studiile comparative privind costurile pe hectar arată că producătorii din acele regiuni pot produce mai ieftin, ceea ce le oferă un avantaj competitiv greu de combătut”, afirmă arădeanul.
Calitatea, un avantaj insuficient valorificat
Chiar şi în aceste condiţii, agricultura europeană are atuuri importante, în special în ceea ce priveşte calitatea produselor. Radu Moţ subliniază că fermierii români ar putea miza mai mult pe promovarea acestor avantaje.
Citeşte şi:
Acordul Mercosur, un câştig politic pentru fermieri!?
„Produsele locale pot fi diferenţiate prin criterii precum lipsa modificărilor genetice sau un nivel mai redus al pesticidelor. Spre exemplul, dincolo de Atlantic, la strugurii de masă numărul tratamentelor aplicate într-un sezon poate ajunge la 20-22, ceea ce ridică probleme legate de sănătatea consumatorilor”, argumentează fermierul arădean. „Sănătatea umană trebuie să fie pe primul loc”, punctează acesta, sugerând că acest argument ar putea deveni un element important de poziţionare pe piaţă.
Accesul la raft, o problemă majoră
Dincolo de competiţia externă, acesta constată că fermierii români se confruntă şi cu dificultăţi interne, în special în relaţia cu marile lanţuri de retail. Radu Moţ evidenţiază dezechilibrul de putere dintre producători şi supermarketuri, care limitează accesul produselor locale pe rafturi.
„Pentru fermierii mici şi mijlocii, vânzarea produselor procesate fără acces la retailul modern este aproape imposibilă. Puterea de negociere este foarte mică. Dacă vrei, bine, dacă nu, salut”, descrie acesta situaţia din teren.
În acest context, fermierul consideră că ar fi necesare măsuri la nivel european pentru a echilibra raportul de forţe din lanţul alimentar. O posibilă direcţie ar fi stimularea prezenţei produselor locale şi europene în supermarketuri, precum şi creşterea puterii de negociere a fermierilor. În paralel, el subliniază importanţa educării consumatorilor, care ar trebui să fie mai conştienţi de calitatea produselor locale şi de beneficiile acestora.
