În Sânnicolau Român, judeţul Bihor, seceta face ravagii de trei ani iar pentru mulţi fermieri, agricultura a devenit o luptă pentru supravieţuire. Patriciu Feier, un tânăr agricultor care administrează împreună cu tatăl său o fermă de 900 de hectare, trăiește un moment de cumpănă.
Deşi iubeşte agricultura, spune că situaţia actuală îl împinge să ia în calcul abandonul. „M-am săturat de tot. Îmi vine să abandonez activitatea. Deşi mie îmi place agricultura, altfel nu m-aş fi apucat de ea. Nu înţeleg fenomenul acesta: dacă în Oradea se înregistrează 25 de litri de precipitaţii, la mine nu am nici jumătate din acea cantitate. Nu-mi explic. Circulă atâtea teorii ale conspiraţiei, încât nici nu ştiu ce să mai cred. Pur şi simplu sunt dezamăgit total”, mărturiseşte fermierul.
Seceta a lovit fără milă floarea-soarelui şi porumbul
Patriciu Feier a terminat recent de recoltat floarea-soarelui, iar rezultatele l-au descurajat complet. De pe cele 110 hectare cultivate, a obţinut o medie de 2.450 kg/ha, o producţie mult sub aşteptări. „Lipsa apei în momentele cheie ale dezvoltării plantelor ne-a afectat grav. Pentru unii, două tone şi jumătate de floare pot însemna ceva, dar pentru mine e la limita profitabilităţii. Eu am făcut două tratamente cu fungicide şi am aplicat 150 kilograme de nitrocalcar înainte de semănat şi 250 kg de 14:28:14 pe rând în timpul semănatului. Cu asemenea costuri, este imposibil să rămâi pe plus”, explică el.
În primăvară, tânărul a semănat şi 230 de hectare cu porumb, dar nici aici situaţia nu este mai bună. „Am parcele unde probabil voi recolta 5 tone la hectar, dar am şi sole unde nu ştiu dacă scot o tonă! Şi să ne înţelegem, la 5 tone nu-mi voi acoperi nici măcar investiţiile pentru înfiinţarea şi întreţinerea culturii. Nu ştiu pentru ce naiba mai lucrez”, spune bihoreanul, vizibil afectat.
Singura rază de speranţă: culturile de toamnă
Dacă floarea-soarelui şi porumbul au fost grav afectate de secetă, culturile de toamnă au oferit un respiro. La rapiţă, Patriciu Feier a obţinut în medie 4.100 kg/ha de pe o suprafaţă de 160 hectare, iar grâul a oferit o medie de 6 tone/ha pe cele 400 hectare cultivate.
Totuşi, chiar şi aceste rezultate bune vin la pachet cu costuri foarte mari. „Pe mine grâul m-a costat enorm. Mă gândesc ca în viitor să reduc investiţiile, pentru a-mi asigura profitabilitatea, mai ales că nici preţurile nu ne ajută. Am datorii şi nu ştiu cum să le plătesc. Nici nu am vândut nimic din ultima recoltă – am depozitat grâul, aşteptând un preţ mai bun”, ne-a mărturisit acesta.
Pentru sezonul viitor tânărul fermier şi-a planificat să aloce o suprafaţă de 350 de hectare pentru cultura grâului, 200 de hectare pentru rapiţă şi 180 de hectare pentru orzoaică.
