În țara noastră, există un complex de specii de muște ale căror larve pot dăuna semănăturile de cereale fie toamna, fie primăvara. În ultimii ani fermierii s-au confruntat cu atac inclusiv în noiembrie.

Toamna, muștele cerealelor atacă plantele aflate în faza de 2-3 frunze. La începutul perioadei de vegetație, atacul are loc în zona unde este situat mugurele de creștere. Plantele atacate au frunza centrală îngălbenită, iar dacă este smulsă, se desprinde cu ușurință. Este cel mai comun simptom al atacului. Plantele fie pier, fie supraviețuiesc, dar sunt mai slab dezvoltate și au baza tulpinii îngroșată, prezentând o înfrățire exagerată. Larva stă între frunzele de la baza tulpinii.

Cât de mari pot fi pierderile?

Atacul este cu atât mai periculos cu cât plantele sunt mai mici. Dacă plantele sunt mai avansate în vegetație, atunci consecințele sunt mai reduse. În cazul în care avem mai mult de o larvă/plantă, pagubele de producție sunt ridicate. Există situații (mai rar întâlnite în ultima perioadă) când sunt 3-6 larve/plantă, caz în care plantele se încovoaie sub formă de cârjă, frunzele atacate prezentând perforații alungite dispuse în rânduri transversale. Acesta este un simptom al atacului mai puțin întâlnit în practică. Literatura de specialitate menționează că în caz de atac ridicat, pagubele de producție produse de larvele diferitelor specii de muște ale cerealelor sunt cuprinse între 25 și 40%, dar ele pot depăși chiar 50%.

Dacă în toamnă este un atac ridicat, plantele intră slăbite în iarnă și nu rezistă la temperaturi foarte scăzute.

4 căi de prevenire a atacului larvelor muștelor cerealelor

1. În teorie, semănatul cerealelor de toamnă în epoca optimă. Semănatul prea timpuriu, des întâlnit în ultimii ani, oferă o șansă în plus acestor dăunători și, pe termen lung, creșterea populațiilor dipterelor dăunătoare din culturile de cereale. Cercetările efectuate la noi în țară arată că în cazul plantelor răsărite după data de 1 octombrie, frecvența plantelor atacate este mult redusă, deoarece adulții sunt pe cale de dispariție. Numai că toamnele calde au prelungit zborul adulților și în noiembrie, ceea ce înseamnă că larvele pot apărea și mai târziu, iar atacul poate fi și în noiembrie. Din cauza situației din teren, mulți fermieri au semănat mai târziu anul acesta.
2. Evitarea monoculturii. Cultivarea grâului pe aceeași solă mai mulți ani la rând are drept consecință creșterea populațiilor dipterelor dăunătoare. O recomandare clasică se referea la efectuarea arăturilor la adâncimea de 15-20 cm după recoltarea grâului, pentru încorporarea stadiilor hibernante (pupe) aflate la baza tulpinilor de grâu. Doar că în prezent tot mai mulți fermieri adoptă sistemul de lucrări minime ale solului (sau chiar no tillage).
3. Fertilizare rațională și echilibrată (pe baza cartării agrochimice) pentru asigurarea unui start cât mai bun culturilor. Plante bine dezvoltate înseamnă șanse mai mici de a fi atacate de larvele muștelor cerealelor.
4. Tratamentul semințelor cu un insecticid sau insectofungicid, pentru combaterea larvelor gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides), pot reduce și populațiile de muște dăunătoare. În prezent mulți fermieri folosesc la tratamentul semințelor un fungicid. Odată cu interzicerea insecticidelor neonicotinoide la tratamentul semințelor tuturor culturilor de câmp, inclusiv grâul de toamnă, numărul de substanțe active disponibile pentru tratamentul semințelor de grâu a scăzut drastic, ceea ce înseamnă, în viitor, posibilitatea ca populațiile muștelor cerealelor să crească din nou, cu toate consecințele negative care decurg de aici. În toamna acestui an s-a acordat derogare pentru folosirea substanței active imidacloprid pentru tratamentul semințelor cerealelor de toamnă.

Mai poate ajuta tratamentul în vegetație?

Ce ar putea face fermierii ca să protejeze grâul de atacul larvelor muștelor după ce plantele au răsărit? Amplasarea capcanelor adezive colorate (galbene, albastre) pentru monitorizarea zborului muștelor, pentru a ști când se atinge curba maximă de zbor. Pe viitor, ar putea fi de ajutor sistemele automate de monitorizare pentru determinarea momentului optim în care se poate interveni cu un tratament în vegetație, în cazul în care situația o impune.

În practică nu prea s-au efectuat tratamente în vegetație pentru combaterea muștelor. Este o fereastră scurtă de aplicare a insecticidelor pentru a combate aceste specii de insecte dăunătoare. Odată ce larvele au pătruns în plante, este aproape imposibil să fie combătute prin tratamente în vegetație. Pe vremuri, tratamentul seminței cu insecticide sistemice protejau plantele și de atacul larvelor muștelor cerealelor.

SPECII DE MUȘTE DĂUNĂTOARE

Cele mai cunoscute specii de muște care pot dăuna cerealele de toamnă sunt: musca suedeză (Oscinella frit), musca galbenă a cerealelor (Chlorops pumilionis), musca cenușie a cerealelor (Delia coarctata), musca neagră a cerealelor (Phorbia securis), opomiza cerealelor (Opomyza florum) sau musca de Hessa (Mayetiola destructor). Larvele acestor specii de diptere dăunează plantele de grâu sau orz, fie toamna devreme, fie primăvara. Cu excepția Mayetiola destructor, nu există deosebiri foarte mari între larvele diferitelor specii de muște.