După eșecul culturilor de primăvară, mulți fermieri vor paria acum pe culturile de toamnă. Poate vor câștiga pe o parte, dar vor pierde pe alta, pentru că monocultura duce la creșterea rezervei dăunătorilor.

Anul acesta, în jumătatea de sud a țării și nu numai, seceta a calamitat culturile de porumb și chiar floarea soarelui. Vremurile când 3 ani din 10 erau secetoși pare că au apus, acum putem avea ani consecutivi cu secetă. Acolo unde nu sunt irigații, culturile de primăvară au devenit o loterie. Seceta severă se suprapune cu crizele economice și cele socio-politice.

Fermierii încearcă să se adapteze…

Unii au trecut la sistemul de lucrări minime al solului, alții chiar la sistemele „no tillage” sau strip till. În toate aceste cazuri, trebuie să facă investiții în sistemul de mașini agricole, ceea ce înseamnă bani.

Tot mai mulți fermieri trec la digitalizare, la mașini de aplicat tratamentele fitosanitare sau îngrășăminte cu rată variabilă, la fel și cele de semănat cu rată variabilă. Unii au folosit drone pentru tratamentele fitosanitare. Avantajele noilor tehnologii sunt incontestabile, dar totul are un preț, pe care, cel puțin deocamdată, puțini fermieri și-l permit. Ca să ai acces la noutățile din domeniu, trebuie să ai bani, pentru a avea bani, trebuie să ai producție pe care să o valorifici la un preț corect, dar pentru toate acestea este nevoie de apă. Fără apă nu se face nimic. Prin urmare, fermierii se orientează spre alte soluții care, cel puțin în teorie, costă mai puțin…

Se schimbă planul culturilor

Cea mai la îndemână ar fi să schimbe structura culturilor. După ani consecutivi în care culturile de primăvară au avut randamente slabe sau au fost compromise, în multe zone ale țării, este oarecum logic că mulți vor crește suprafețele cu cereale de toamnă și rapiță, poate chiar și mazăre de toamnă (dacă este piață). Unii chiar vor încerca cu ovăzul de primăvară. Dar, cel mai probabil, mulți vor crește suprafețele semănate cu orz și grâu de toamnă, deoarece și rapița de toamnă poate să fie o loterie, ca urmare a secetei din prima parte a toamnei, care este, de fapt, o prelungire a celei din timpul verii.

În teorie totul sună frumos…

Cerealele de toamnă valorifică ploile din toamnă (dacă vin) sau precipitațiile (ploaie, ninsoare) din iarnă sau primăvară. Numai că în ultimii ani, iernile au fost din ce în ce mai secetoase, în unii ani chiar la fel de secetoase ca vara. Acum, însă, probabilitatea de a avea secetă la culturile de toamnă este mai mică decât la cele de primăvară (deși au existat în ultima perioadă suprafețe cu grâu sau rapiță de toamnă calamitate din cauza secetei).

Monocultura – ultima soluție!?

Problema este că dacă vom crește suprafața semănată cu grâu sau orz de toamnă în ferme, inevitabil va crește și suprafața semănată în monocultură. Sau orz semănat după grâu de toamnă (sau viceversa). Din păcate, speciile de insecte dăunătoare, cum ar fi gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides), viermii sârmă (Agrioets spp.), buha semnăturilor (Agrotis segetum), larvele muștelor cerealelor sau afidele își văd de viața lor ghidându-se după legile Naturii. Iar noi, fără să vrem, din dorința de a găsi soluții cât mai avantajoase din punct de vedere economic, le oferim o masă bogată și cele mai bune condiții ca să se înmulțească. Monocultura îndeplinește toate aceste condiții.

O alegere cu dus și întors…

Cu toții știm că în toate cărțile de Fitotehnie scrie că monocultura de grâu este acceptată un an (grâu după grâu). Numai că acest lucru era valabil în condițiile în care pentru tratamentul semințelor existau multe variante de fungicide, insecticide sau insecto-fungicide. În prezent există puține insecticide sau insecto-fungicide omologate pentru tratamentul semințelor de grâu sau orz în vederea combaterii principalilor dăunători, anterior amintiți, care să protejeze semințele sau plantele, aflate în primele faze de vegetație, de atacul insectelor dăunătoare. Prin urmare, monocultura este cu dus și întors. Pe de o parte, poate să fie avantajoasă din punct de vedere economic, pe de altă parte, reprezintă cele mai avantajoase condiții pentru înmulțirea speciilor de insecte dăunătoare amintite.

Cum salvăm sezonul agricol?

1. Măsurile preventive, cum ar fi combaterea samulastrei de orz sau de grâu din cultura de rapiță de toamnă. Am mai scris că samulastra reprezintă o gazdă intermediară pentru speciile de insecte dăunătoare care atacă cerealele în toamnă. De regulă, grâul sau orzul se seamănă în solele vecine unde s-au aflat culturile anul precedent, prin urmare după ce plantele au răsărit, dăunătorii „trec strada” din solele unde era samulastra.
2. Fertilizarea echilibrată, care să ajute plantele să aibă o dezvoltare bună după răsărire.
3. Ca măsuri de combatere, la îndemână este tratamentul semințelor cu insecticidul sistemic pentru care s-a acordat autorizare temporară și în toamna acestui an. Există și insecticide de contact, numai că acestea protejează sămânța de atacul dăunătorilor de sol, cum ar fi viermii sârmă, dar nu protejează plantele după răsărire (nefiind sistemice) de atacul unor dăunători cum ar fi larvele gândacului ghebos, larvele muștelor cerealelor sau afidele. În ultimii ani, mari probleme au pus muștele cerealelor, dar și larvele gândacului ghebos. Cauzele? Creșterea suprafețelor semănate în monocultură.
4. Măsuri pe termen lung. Ar trebui să se întâlnească toți factorii de decizie și să fie stabilit un plan național pentru ca mai multe culturi să devină rentabile (de exemplu leguminoasele pentru boabe, cum ar fi mazărea). În acest caz, fermierii ar putea face un asolament ca la carte, dacă toate culturile din acest asolament ar fi rentabile, iar suprafețele de grâu semănate în monocultură ar putea scădea.

un articol de

EMIL GEORGESCU

INCDA Fundulea