Termenul de „agricultură regenerativă” a apărut pentru prima dată în anii ’80, dar a devenit mai popular relativ recent, după ce omenirea a început să conştientizeze tot mai mult cât de expuşi suntem la efectele schimbărilor climatice. Pentru că, în esenţă, agricultura regenerativă se concentrează pe creşterea fertilităţii solului, pe o mai bună gestionare a resurselor şi pe angajamente de bunăstare a animalelor, cu scopul de a obţine produse alimentare de calitate. Conservarea biodiversităţii şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră sunt două dintre obiectivele cheie ale acestui concept.
PE CE NE PUTEM BAZA?
Agricultura regenerativă implică utilizarea unor practici agricole care îmbunătăţesc calitatea solului, cresc rezistenţa plantelor la secetă şi la alte condiţii de mediu ostile, favorizând totodată dezvoltarea unui mediu biotic sănătos în sol. Practicile utilizate în agricultura regenerativă pot include rotaţia culturilor, utilizarea de îngrăşăminte organice, înfiinţarea de culturi intercalate (semănate între rândurile de culturi principale pentru a proteja solul de eroziune şi pentru a îmbunătăţi structura acestuia prin adăugarea de nutrienţi), printre altele.
Dar iată care sunt principalele cinci beneficii ale agriculturii regenerative…
1. Climă. Practicile agricole regenerative, cum ar fi rotaţia culturilor şi managementul solului, pot ajuta la creşterea biomasei solului şi la acumularea de carbon în sol. Prin îmbunătăţirea structurii şi funcţionării solului, agricultura regenerativă poate ajuta la sporirea rezilienţei culturilor faţă de secetă, inundaţii şi alte efecte ale schimbărilor climatice.
2. Sănătatea solului. Agricultura regenerativă poate avea un impact pozitiv semnificativ asupra fertilităţii solului. Intercalarea culturilor poate ajuta la îmbunătăţirea structurii solului, creşterea porozităţii solului şi a activităţii biologice din sol. Practicile agricole regenerative, cum ar fi terasamentele şi sistemele de irigaţii, pot contribui la reducerea eroziunii solului şi la menţinerea umidităţii în terenurile cultivate.
3. Eficienţa utilizării resurselor. O mai bună folosire a nutrienţilor creşte randamentul culturilor şi optimizează eficienţa exploatării terenului, în timp ce utilizarea mai raţională a apei reduce presiunea asupra rezervelor de apă dulce. Evitarea utilizării de pesticide şi fertilizanţi sintetici prin promovarea metodelor ecologice de control al dăunătorilor ar fi un beneficiu important pentru fermieri. În comparaţie cu îngrăşămintele chimice, nutrienţii organici pot fi obţinuţi din surse locale, cum ar fi compostul sau gunoiul de grajd, şi pot fi aplicaţi la scară mai mică, ceea ce poate reduce costurile şi dependenţa de importuri.
4. Biodiversitate. Agricultura regenerativă poate contribui la creşterea biodiversităţii prin crearea unui mediu mai propice pentru specii necesare în ecosistemul său, cum ar fi insectele polenizatoare şi animalele prădătoare.
• De asemenea, rotaţia mai diversă şi utilizarea redusă a pesticidelor sintetice susţin biodiversitatea în ferme, în timp ce, în unele cazuri, randamentele mai mari ale culturilor înseamnă că mai multe habitate naturale pot fi protejate.
• Practicile agroforestiere (care implică gestionarea terenurilor prin integrarea arborilor şi arbuştilor în agricultură) şi păşunatul rotaţional (pentru a stimula creşterea plantelor) sunt elemente care ajută la conservarea biodiversităţii.
5. Prosperitate. Agricultura regenerativă îmbunătăţeşte mijloacele de trai pe termen lung ale fermierilor prin reducerea costurilor, îmbunătăţirea randamentelor şi a calităţii culturilor şi oferă o rezistenţă mai mare la volatilitatea pieţei şi la evenimentele climatice extreme. De asemenea, deschide noi fluxuri de venituri pentru fermieri, cum ar fi recompensarea acestora pentru captarea şi stocarea carbonului în sol.
STIMULENTE FINANCIARE
Agricultura regenerativă este o parte critică a soluţiei, dar cu toate astea, ratele de adoptare sunt mult prea lente, deoarece argumentele economice pe termen scurt pentru a iniţia o astfel de tranziţie de la sistemul convenţional nu sunt încă suficient de convingătoare pentru fermieri. Dacă dorim să îndeplinim acele angajamente asumate în favoarea neutralităţii climatice (reducerea la zero a emisiilor nete de gaze cu efect de seră) până în 2030, se impune să facem totuşi mai mult.
LUCRURILE SE MIŞCĂ LENT
În pofida beneficiilor clare pe termen lung, rata de adoptare a agriculturii regenerative este prea lentă pentru a influenţa în vreun fel schimbările climatice şi pierderea biodiversităţii în viitorul apropiat. Pentru a limita creşterea temperaturii medii globale cu 1,5 grade Celsius faţă de nivelul din perioada pre-industrială, suprafeţele alocate acestui tip de agricultură ar trebui să crească de la 15% în prezent la 40% până în 2030. Astfel, susţin date ştiinţifice validate de experţi în domeniu, s-ar putea economisi circa 600 milioane tone de emisii, ceea ce reprezintă 2% din total sau întreaga amprentă de carbon a Germaniei, ţara cel mai puternic industrializată din Europa.
Politica Agricolă Comună plasează bunele practici de mediu în centrul agriculturii şi silviculturii din Uniunea Europeană, garantând că producţia de alimente poate merge mână-n mână cu strategiile de protecţie a plantelor. Vezi care sunt principiile Uniunii pentru o agricultură durabilă!
un articol de
LIVIU GORDEA
