Pentru acest an de producție pomicolă, speranțele membrilor din organizația de producători Cerasus Grup Cotnari, din județul Iași, par a fi cu mult mai mari decât anul trecut, dar problema asigurării apei pe timpul verii rămâne încă una dificilă și deocamdată fără orizont de rezolvare prin implementarea de sisteme de irigații. Totuși, la Cerasus Grup Cotnari capitolul investiții rămâne prioritar pentru 2021. Principalele direcții vizează gestionarea apei provenită din precipitații.
România poate iriga Europa
”În România, avem multe resurse de apă, probabil am putea iriga jumătate din suprafața agricolă a Europei, dar nu știm să gestionăm apa nici măcar pentru a ne asigura propriile nevoi naționale de irigații. Uitați-vă câtă apă cade la o ploaie torențioală și curge aiurea, distrugând ceea ce găsește în cale. Aceasta, deoarece nu sunt bine gospodărite bazinele pârâurilor, ale râurilor și ale celorlalte ape care străbat teritoriul românesc”, observa pomicultorul ieșean Dănuț Băianu, fondator al Organizației de Producători Cerasus Grup Cotnari.
În vara anului trecut, pentru a iriga pomii, am fost nevoiți să cărăm aproape 1500 mc de apă cu remorcile. Chiar dacă din trei tone de apă transportate într-o remorcă ajungeam în livadă cu două tone și jumătate, am reușit să salvez o parte a producției de cireș, iar aportul de apă s-a văzut îndeosebi la calibrul cireșelor – DĂNUȚ BĂIANU, fondator Cerasus Grup Cotnari
Soluția: lacul de acumulare
Acesta consideră că din cauze legislative, și nu numai, nu se scot din circuitul agricol anumite suprafețe din preajma unor asemenea cursuri de apă și nu se amenajează structuri de acumulare, astfel încât apa să fie utilizată la irigații atunci când este necesar. ”În loc să se acorde tot felul de ajutoare și despăgubiri, mai bine s-ar aloca acele fonduri comunităților locale pentru a crea lacuri de acumulare de 5-10 hectare și, de acolo, când situația o impune, fiecare să poată lua măcar câteva cisterne cu apă pentru a iriga”, propune Dănuț Băianu.
Ne batem joc de apă
Fermierul consideră că ”ne cam batem joc de ceea ce primim ca resurse de la natură și că demonstrăm lipsa aptitudinii de a gospodări cum trebuie apa care vine de peste dealuri, iar apoi ne plângem în mod inutil și chiar păgubos. Mi-aș dori să apară un decident care, în loc să tot acorde despăgubiri, să intre în istorie prin faptul că a umplut țara cu lacuri de acumulare a apei, care aduc și multe beneficii conexe”, încheia pomicultorul ieșean.
un articol de
PETRONELA COTEA MIHAI
redactor Radio România Iaşi
