100.000 de ferme au dispărut în doar un deceniu, iar aproape jumătate de milion de fermieri se apropie de pensionare, într-un moment în care agricultura Franței traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimele decenii.

Considerată mult timp motorul agricol al Europei, Franța se confruntă acum cu scăderea marjelor de profit, reducerea exporturilor și o presiune tot mai mare din partea schimbărilor climatice și a competiției globale.

Franța rămâne, cel puțin pe hârtie, principala putere agricolă a Uniunii Europene. Este cel mai mare producător și exportator de cereale din blocul comunitar și un simbol global al vinului, al brânzeturilor și al agriculturii tradiționale performante. Însă în 2025, tabloul idilic începe să se fisureze serios, arată o analiză AFP, preluată de Agerpres.

Marjele de profit s-au prăbușit în aproape toate sectoarele, consumul de vin este în scădere, șeptelul se reduce constant, iar exporturile – cândva motorul economiei rurale franceze – întâmpină dificultăți tot mai mari. Balanța agricolă a Franței, diferența dintre exporturile și importurile de produse agricole și agroalimentare, s-a redus la doar 200 de milioane de euro. Este un prag psihologic periculos pentru o țară care, în anul 2000, era al doilea mare exportator agricol european, iar astăzi a ajuns pe locul șase, după Țările de Jos, Polonia și Spania.

100.000 de ferme dispărute, o generație la pensie

Declinul nu este doar economic, ci și structural. Între 2010 și 2020, Franța a pierdut aproximativ 100.000 de ferme. Mai grav, jumătate dintre cei circa 490.000 de fermieri activi vor ajunge la vârsta pensionării până în 2030. În multe regiuni rurale, nu există suficienți tineri dispuși să preia exploatațiile agricole, din cauza costurilor ridicate, birocrației și rentabilității scăzute.

Pe acest fundal demografic fragil se suprapun fenomenele meteorologice extreme – secetă, valuri de căldură, inundații – și epizootiile care afectează fermele de animale. Instabilitatea geopolitică și războaiele comerciale completează tabloul unei agriculturi aflate sub presiune din toate direcțiile.

Grâul, între revenire și vulnerabilitate

Franța rămâne lider european la producția de cereale, însă pierde teren pe piețele internaționale. După o recoltă dezastruoasă de grâu în 2024, valoarea exporturilor a scăzut la 6,6 miliarde de euro, față de 7,7 miliarde în 2023. Scăderea a fost cauzată atât de diminuarea volumelor, cât și de prăbușirea prețurilor.

Recolta puternică din 2025 a adus o revenire, exporturile crescând cu 49% până la sfârșitul lunii septembrie. Se estimează că Franța ar putea exporta între 16 și 17 milioane de tone de grâu în sezonul 2025-2026. Însă obiectivul rămâne dificil fără piețe-cheie precum Algeria, care a boicotat fosta putere colonială, sau China, care și-a redus achizițiile.

Mai mult, suprafața cultivată cu grâu a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii 20 de ani. Chiar și cu randamente mai bune, tendința de reducere a terenurilor și presiunea prețurilor globale limitează potențialul de redresare.

Cartofi, zahăr și legume: probleme pe linie

Producătorii de cartofi sunt afectați de supraproducția europeană, care a împins prețurile în jos. Cultivatorii de sfeclă de zahăr suferă din cauza erodării continue a prețurilor zahărului, chiar dacă randamentele sunt bune.

În sectorul fructelor și legumelor, Franța continuă să importe peste jumătate din consumul intern – un paradox pentru o țară cu tradiție agricolă vastă și diversificată.

Fermieri în pragul falimentului: costuri mari, exporturi slabe și datorii explozive!

Criza vinului: simbolul național sub asediu

Recolta din 2025 ar putea fi cea mai mică din 1957, după un 2024 deja dificil, marcat de secetă și temperaturi extreme. Franța, al doilea mare producător mondial de vin după Italia, a lansat un nou plan de ajutor pentru defrișarea viței de vie, încercând să ajusteze oferta la cererea tot mai redusă.

În plus, schimbarea obiceiurilor de consum, inclusiv în rândul francezilor, erodează excedentul comercial generat de vin – al treilea produs exportat al țării, după industria aerospațială și cosmetice.

Șeptelul în scădere și presiunea importurilor

Franța deține în continuare cel mai mare efectiv de bovine din UE, cu 15,7 milioane de capete la începutul lui 2025. Însă tendința este descendentă. Lipsa cumpărătorilor, bolile animalelor și presiunea acordurilor de liber schimb alimentează temerile fermierilor.

Aceștia se tem de concurența cărnii de vită din Brazilia sau Australia, unde standardele de mediu și de bunăstare a animalelor sunt percepute ca fiind mai puțin stricte. În sectorul avicol, situația este și mai sensibilă: unul din doi pui consumați în Franța este importat, în special din Brazilia și Ucraina.

Sectorul lactatelor produce peste 23 de miliarde de litri de lapte anual, însă tarifele vamale impuse de China și SUA au redus competitivitatea exporturilor, afectând inclusiv celebra industrie a brânzeturilor franceze.

Pescuitul și paradoxul gustului francez

Franța ocupă locul al doilea în Europa, după Spania, la pescuitul de pește și crustacee și este un jucător important în acvacultură. Totuși, peștele contribuie cu aproximativ cinci miliarde de euro la deficitul comercial agricol.

De ce? Preferințele consumatorilor s-au schimbat. Francezii preferă somonul și creveții – produse în mare parte importate – în detrimentul speciilor locale precum merluciul sau calcanul. Astfel, chiar și un sector performant la nivel de producție nu reușește să reducă dezechilibrul comercial.

Un viitor incert pentru super-puterea agricolă

Franța rămâne o forță agricolă majoră, dar modelul său tradițional este sub presiune din toate direcțiile: demografie, climă, geopolitică, schimbări de consum și concurență globală.

Dacă tendințele actuale continuă, „super-puterea agricolă a Europei” riscă să-și piardă nu doar poziția dominantă, ci și o parte din identitatea economică și culturală. Iar semnalul de alarmă este deja clar: declinul nu mai este o ipoteză, ci o realitate în desfășurare.