În ciuda faptului că în ultimele două sezoane agricole cultura grâului de toamnă a fost greu încercată, mai ales de secetă, această plantă rămâne în continuare în preferinţele fermierilor, deşi preţul de valorificare al recoltei este unul foarte volatil.
Gândac ghebos (Zabrus tenebrioides) – adult
DĂUNĂTORII DE TOAMNĂ: DIN MANUALE, ÎN REALITATE
Până în urmă cu câţiva ani, dăunătorii de toamnă ai grâului erau mai mult în manualele de entomologie agricolă şi doar fermierii cu state vechi în meserie îşi aduceau aminte de ei. După generalizarea tratamentului seminţelor cu insecticide sistemice, populaţia gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides) a scăzut foarte mult, considerându-se că în sudul ţării acest dăunător a ajuns mai mult un element faunistic.
Un alt aspect demn de luat în calcul a fost faptul că, în general, toamnele au fost călduroase şi secetoase. Cea mai bună dovadă în acest sens este toamna anului 2018, când, din cauza lipsei apei din sol, grâul semănat în octombrie a răsărit tocmai în februarie anul următor sau chiar la început de martie, în unele ferme. Precipitaţiile din primăvara lui 2019 au salvat cultura, mulţi fermieri realizând producţii frumuşele. Un an mai târziu, însă, fermierii nu au mai avut acelaşi noroc: după o toamnă foarte secetoasă, urmată de o iarnă neobişnuit de caldă şi de uscată, culminând cu primele două luni ale primăverii foarte secetoase, plantele de grâu s-au uscat în multe sole din sudul şi sud-estul ţării.
Larvele gândacului ghebos
ATAC MASIV ŞI AGRESIV DE ZABRUS ŞI AGRIOTES SPP.
În ciuda acestor ani foarte grei, majoritatea fermierilor pariază în continuare pe cultura grâului. Dar o mare provocare vine de la dăunătorii de sol. Larvele gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides) sau ale gândacilor pocnitori (Agriotes spp.) au început din nou să îşi facă simţită prezenţa, în special în solele cu grâu semănat în monocultură sau în cele cu grâu fără tratament la sămânţă.
Simptom caracteristic al atacului larvelor gândacului ghebos
Mulţi fermieri au crezut, în mod eronat, că dacă nu s-au înregistrat atacuri ale dăunătorilor, aceştia au dispărut. Ei bine, aceste specii erau prezente în solele respective, iar prin neefectuarea tratamentului şi prin semănatul grâului în monocultură, populaţiile au crescut în timp. Când condiţiile meteorologice din unele toamne au fost favorabile, atacul a fost puternic şi fermierii s-au trezit cu pagube la grâu produse de aceşti dăunători, lucru care nu se mai întâmplase de foarte mult timp.
5 INDICII PENTRU A IDENTIFICA INSECTELE
Pentru a deosebi atacul larvelor gândacului ghebos de cel al viermilor sârmă avem câteva indicii esenţiale:
1. Larvele gândacului ghebos se hrănesc exclusiv cu părţile aeriene ale plantelor, niciodată cu rădăcini sau cu seminţe!
2. Plantele consumate de către larvele de Zabrus arată ca „un ghem de câlţi”, acesta fiind principalul simptom al atacului.
3. Viermii sârmă atacă boabele în curs de germinare, rozând embrionul, sau atacă plantele după ce au răsărit şi le rod în zona coletului.
4. Cultura atacată de viermi poate prezenta goluri mari, în cazul în care atacul s-a produs la sămânţă. Dacă atacul a survenit mai târziu, plantele au frunzele îngălbenite, apoi se usucă începând de la vârf.
5. Viermii sârmă se găsesc în toate zonele de cultură, dar cu preponderenţă acolo unde avem soluri mai umede şi mai grele (podzoluri, lăcovişti, luncile râurilor, lunca Dunării, etc.). Ei bine, fără tratamentul seminţelor, termenul „cu preponderenţă” s-ar putea aplica pentru toate zonele cultivate cu grâu din ţară!
Cultură de grâu compromisă în urma atacului de Zabrus
SOLUŢII ÎN DOI PAŞI
Ce este de făcut în aceste condiţii?
1. Să efectuăm tratamentul seminţelor, chiar dacă protecţia oferită este mai limitată decât în cazul substanţelor active sistemice. Orice protecţie este mai bună decât deloc.
2. Să evităm semănatul grâului în monocultură. Cercetări efectuate la INCDA Fundulea au evidenţiat faptul că la grâul semănat după mazăre sau rapiţă, atacul larvelor gândacului ghebos este ca şi inexistent. Din contră, atacul este foarte ridicat în cazul grâului cultivat în monocultură timp de mai mulţi ani.
Un lucru este cert, momentan posibilităţile de combatere chimică a dăunătorilor de sol sunt din ce în ce mai limitate. Prin urmare trebuie luate toate măsurile de prevenire a atacului pentru a putea ţine sub control populaţiile acestora.
Click AICI şi vezi ce alţi dăunători de toamnă pot distruge plantele de grâu la startul vegetaţiei!
Viermi sârmă (Agriotes spp.).
CONDIŢII PE PLACUL INSECTELOR
Umiditatea ridicată a solului şi temperaturile scăzute sunt condiţii foarte bune pentru atacul larvelor gândacului ghebos şi al viermilor sârmă. În 2017, după un septembrie secetos, în multe zone a plouat mai mult de 100 l/mp. După interzicerea neonicotinoidelor, sortimentul de substanţe active folosite la tratarea seminţelor de grâu este foarte redus. Substanţele active, omologate, protejează sămânţa de atacul dăunătorilor de sol, dar, nefiind sistemice, nu oferă protecţie de durată plantelor aflate în primele faze de vegetaţie.
un articol de
EMIL GEORGESCU
INCDA Fundulea
