Ea nu poate fi scoasă din acest context, pentru că industria în ansamblul ei a suferit schimbări majore, prin digitalizare, informatizare, tehnologizare de foarte mare precizie. Iar zona de construcţie a maşinilor agricole a evoluat în aceeaşi direcţie. Din punct de vedere constructiv, o maşină agricolă este astăzi bazată o treime pe partea de mecanică şi hidraulică, o treime pe partea de comandă şi control, iar o treime pe electronică şi sisteme de automatizare.
Inovaţiile digitale vor prelua controlul, iar agricultura viitorului va utiliza tehnologii precum senzori, roboţi, drone etc., ceea ce va face ca afacerile să fie mai profitabile, mai eficiente, mai sigure şi mai prietenoase cu natura pe întreg lanţul agroalimentar.
Digitalizarea vine ca o mănuşă acolo unde există un management al fermei bine pus la punct. Ea oferă date şi chiar soluţii. Există astăzi softuri de analiză care îţi fac tot felul de interconexiuni. Avem, spre exemplu, platforme prin care monitorizăm pe fiecare suprafaţă cantitatea de materiale cumpărate, tot ce înseamnă input. Pe de altă parte, putem monitoriza deplasările maşinilor agricole, consumurile de combustibil, în timp real sau pe suprafaţa lucrată. Putem chiar calcula uzura pieselor de schimb. Nu în ultimul rând, putem trasa hărţi satelitare sau la nivelul solului, prin intermediul cărora se poate analiza structura parcelelor, productivitatea şi o mulţime de alţi parametri. Se poate face inclusiv o cartare agrochimică a solului.
Sunt fermierii români pregătiţi să răspundă noilor provocări tehnologice? Cu siguranţă DA. Fermierii români s-au profesionalizat foarte mult, în marea lor parte, şi sunt foarte deschişi la nou. Din punct de vedere al receptivităţii sau al dorinţei de a aplica tehnologii inovatoare, România stă foarte bine. Suntem deschişi la a utiliza tehnologii digitale, software şi IT, inclusiv în agricultură. În ce măsură oamenii sunt dispuşi să plătească pentru digitalizare rămâne de văzut. Pentru că dacă o platformă inteligentă de integrare a inputurilor, spre exemplu, costă în jur de 500 de euro, nu ştiu câţi fermieri şi-o doresc cu adevărat ştiind că vor trebui să plătească anual o anumită subscribţie. De aceea cred că deschiderea e foarte mare până se ajunge la bani.
În viitor, ora exactă în Agricultura 4.0 se va da peste Atlantic. Europa este foarte conservatoare şi plătim un preţ pentru asta. Nu ştiu dacă chiar peste tot vor exista roboţi sau, mă rog, vehicule autonome. Pe scară largă, nu cred că suntem încă în stare să le accesăm. În schimb, cred că fiecare fermă va avea cel puţin o platformă digitală de monitorizare şi control a diverselor operaţii.
Ovidiu Ranta, specialist în mecanizarea agriculturii şi conferenţiar în cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca.
