Remus Coman trăieşte în insula de sud a Noii Zeelande de 23 de ani şi face bani frumoşi din creşterea vacilor pe cele 200 de hectare de teren propriu. A plecat peste mări şi ţări cu doar 450 de dolari în buzunar, iar acum are o cifră de afaceri de 1 milion de dolari pe ani.

Încă din anul 2013 a lucrat într-o fermă foarte mare acolo, iar ulterior a ajuns să cumpere o bucăţică din acea proprietate. Înainte de plecarea în Noua Zeelandă, ciurdarul a lucrat la mai multe ferme de porci şi chiar a avut o mică afacere cu albine. În ţara de adopţie a început să muncească la muls de vaci, muncă pe care a făcut-o timp de mulţi ani până a început să-şi cumpere propriile animale. “Am ajuns să avem vreo 1.300 de vaci, cu tractoare, angajaţi şi toate cele. După câţiva ani, am vândut toate vacile şi am cumpărat ferma de aici, cele 200 de hectare.”, povesteşte acesta pentru HaiHui în doi.

Acesta spune că îi place în Noua Zeelandă faptul că nu îl stresează nimeni, atâta vreme cât munceşte cinstit şi îşi face treaba bine. “Sunt controale, dar nu sunt stupide”, precizează el.

Dar în ce constă afacerea? – este întrebarea.

“Pe pământul meu, fermierii crescători de vaci de lapte îşi trimit tineretul, viţeii şi junincile până sunt gata de fătare. Aici se fac montele artificiale, însămânţările cu taurii, iar după doi ani de zile, când sunt gata de fătare, le trimit înapoi la fermieri pentru a putea fi mulse. Aceiaşi fermieri îmi trimit pe timp de iarnă alte vaci de care trebuie să am grijă. Acum am 350 de juninci de un an de zile şi 350 de aproape doi ani.”, explică Remus Coman, care subliniază că nu are niciun alt angajat în acest moment: “Dacă vrei să faci, poţi”, spune el.

Cât de profitabil este să fii ciurdar în Noua Zeelandă?

Deşi costurile au crescut destul de mult, cifra de afaceri este de 1.000.000 de dolari pe an, iar afacerea “este profitabilă, dacă o faci cum trebuie.”, spune acesta. Momentan colaborează cu patru-cinci ferme şi spune că preferă să lucreze cu aceiaşi oameni, nu să extindă afacerea. “Sunt fermieri care de 6-7 ani îşi trimit vacile la mine şi sunt mulţumiţi”, spune el.

În contractele pe care le are cu fermierii, este stipulat faptul că este acceptată o mortalitate de 2% din totalul cirezii de vaci. O clauză importantă pentru un sistem de creştere fără adăposturi. Fermierul contractant plăteşte “chiria” unui viţel cu 15 dolari pe săptămână, iar pentru o junincă plata ajunge până la 40 de dolari.

Remus Coman mai subliniază faptul că Noua Zeelandă este singura ţară din lume unde nu există niciun fel de subvenţie pentru fermieri. “Aici dacă faci, faci, dacă nu, nu îţi dă nimeni. Nu primim niciun ajutor.”. S-ar întoarce în România doar în vacanţă. Pentru ţara noastră, genul acesta de afacere ar fi prea stresantă, pentru că nu există siguranţă şi predictibilitate.

Vezi AICI VIDEO COMPLET!