Vernalizarea (sau iarovizarea) înseamnă nevoia plantelor de frig pentru ca acestea să poată trece de la faza vegetativă la cea generativă, adică pentru a putea fructifica, pentru a produce rod. Nevoia de frig este comună multor plante şi intensitatea procesului este diferită pentru specii diferite. De exemplu, vernalizarea este motivul pentru care nu vedem livezi de măr lângă cele de portocali.

Nevoia de frig a grâului în experienţele “Şcolii de Soiuri”
În ceea ce priveşte nevoia de frig a grâului, diverşi autori au opinii cu nuanţe diferite. Totuşi se poate spune că, pentru a trece din faza de înfrăţire în etapa de alungire a tulpinii, grâul are nevoie de 15-50 de zile cu temperaturi cuprinse între 1 şi 10 grade Celsius, deci nu neapărat temperaturi sub zero grade. Încă de la început se poate observa că marja de nevoie de frig este destul de largă iar asta s-a văzut foarte bine în acest an.

Se spune că omul plănuieşte, dar Dumnezeu înfăptuieşte. Şi noi am plănuit să semănăm în “Şcoala de Soiuri” peste 50 de soiuri de grâu. Vremea din toamnă ne-a limitat ambiţiile. Am semănat în 26 noiembrie şi în 10 decembrie. Rămânându-ne sămânţă, am mai semănat 28 de soiuri la data de 23 februarie 2017 într-un aliniament comparativ, unele dintre soiuri fiind semănate şi în 26 noiembrie 2016.

Soiurile semănate la 26 noiembrie au răsărit după 10 martie şi au trecut repede în faza de înfrăţit. Înspicatul a fost întârziat cu circa 10-12 zile faţă de situaţia răsăririi din toamnă. Soiurile semănate la 23 februarie au răsărit după 23-25 martie. Înspicatul a fost mult eşalonat, reacţia soiurilor fiind foarte diferită.
Din aceste două amplasamente, vă prezentăm patru situaţii (vezi foto).

SITUAŢIA 1 (foto 1 şi 2): Soi care semănat în toamnă se comportă ca un semitimpuriu. Semănat la desprimăvărare, îşi menţine comportamentul. Practic în jurul datei de 15 iulie putea fi recoltat (în condiţiile în care, în zonă, la 15 iulie recoltatul este cam terminat).

SITUAŢIA 2 (foto 3, 4, 5): Soi care semănat în toamnă reacţionează ca un soi semitimpuriu. Semănat la desprimăvărare, s-a comportat ca un soi timpuriu. Practic a înspicat primul, la numai 5 zile după parcela semănată în toamnă şi răsărită la 10 martie. La date de 01 iulie se putea recolta (comparativ, în zonă recoltatul începuse numai de câteva zile), în condiţiile în care multe alte soiuri erau încă verzi.

SITUAŢIA 3 (foto 6, 7): Soi care semănat în toamnă se comportă ca un semitardiv. Nevoia de frig a soiului este atât de mare, încât semănat la desprimăvărare nu a trecut în faza generativă, în condiţiile în care lunile martie şi aprilie au fost, totuşi, răcoroase.

SITUAŢIA 4 (foto 8, 9): Soi care semănat în toamnă se comportă ca un soi timpuriu. Semănat în 10 decembrie şi răsărit în martie, a înspicat cu 14 zile mai târziu decât perioada normală, dar tot primul dintre soiurile semănate în toamnă-iarnă. Semănat la desprimăvărare, acest soi a dovedit o nevoie de frig destul de accentuată, numai o parte redusă din plante trecând în faza generativă şi formând spic. Parcursul vegetativ al soiului este cam de soi semitardiv.

O ipoteză cu mai multe întrebări
Din punct de vedere al nevoii de frig, soiurile de grâu pot fi împărţite în patru grupe:
– soiuri tipice de toamnă;
– soiuri de toamnă-iarnă;
– soiuri umblătoare, care pot fi semănate şi toamna, şi primăvara;
– soiuri de primăvară.

Ipoteza care încearcă să explice fenomenul din “Şcoala de Soiuri” este aceea că, în prezenţa temperaturilor scăzute, încă din primele faze de vegetaţie imediat după germinare, plăntuţa de grâu secretă hormonul vernalină care catalizează procesele prin care planta de grâu va putea depăşi faza de înfrăţire. O problemă este că încă acest hormon nu a putut fi identificat (sau noi nu am găsit informaţii în acest sens). 
O altă situaţie pentru care această ipoteză ar trebui revizuită a fost în cazul din acest an agricol. Ce am semănat la data de 26 noiembrie şi la 10 decembrie, a iernat în fază de sămânţă negerminată. Seminţele în pământ erau doar în faza de imbibiţie (adică absorbiseră apă), fără a fi germinate. La începutul lunii martie ne întrebam dacă va mai răsări ceva! Iar în aceste condiţii producţia cea mai mare din câmpul de experienţă a fost de 7.350 kg/ha!

Încheiem cu o dilemă: Dacă se menţine ipoteza că hormonul vernalină există, este posibil ca plantele să-l sintetizeze încă din generaţia anterioară în cantităţi diferite şi specifice şi să-l depoziteze în bob? Sau altele sunt mecanismele care se declanşează sub acţiunea frigului?