Fermierii prezenți printre cercetători au căutat altfel de soluții la problemele lor de zi cu zi. S-au luat la „trântă” cu fuzarioza și cu densitățile. Sau cu metodele conservative de abordare tehnologică a solului. Chiar și cu mazărea de toamnă, care se pare că ar fi cea mai bună premergătoare pentru păioase. „În lume sunt cercetări efectuate în acest tandem”, precizează Marian Verzea, „sultanul” institutului de la Fundulea.

Câteva ponturi de la „doctorii” semințelor românești

Dimitrie Muscă (administrator CAI Curtici), Gavrilă Tuchiluș (Agrimat Matca), Arnaud Perrein (președinte APPR), Gheorghe Nițu (Agrozootehnica Mihăilești), Lucian Buzdugan (Agricost IMB), Nelu Cioroianu (Asociația Fermierilor din România) și mulți alții au ascultat „sfaturile” lui Gheorghe Itu, în locul promisiunilor parlamentarilor. Așa au aflat că rugina galbenă, o nouă rasă de rugină „descoperită” în 2011 în Marea Britanie, a ajuns pe câmpurile din vestul și din sud-vestul țării. Chiar și în lanurile de tritricale. Boli noi la condiții climatice noi. Conform precizărilor „șefului laboratorului de ameliorare a plantelor autogame”, așa cum sună funcția oficială ocupată la INCDA Fundulea de dr. Itu, luna februarie a anului acesta a avut 9,5 grade Celsius peste media multianuală „de când se fac cercetări la Fundulea”. Ceea ce a adus cea mai timpurie înspicare de până acum, atât la grâu, cât și la orz. Ca mai apoi vremea să se răcească. {i să fie precipitații aproape zilnice. Condiții mai degrabă pentru vestul Europei decât pentru sud-est, mai adaugă specialistul grânelor românești. De aceea, cercetările vor ține cont și de aceste schimbări climatice care aduc presiune de boli foliare foarte rar întâlnite în această zonă. Se va folosi inclusiv germoplasmă străină obținută din cooperările internaționale. 

Creșterea nivelului de proteină – una din temele ridicate de fermieri

Lucian Buzdugan, care alături de Dimitrie Muscă este printre cei mai mari cultivatori de grâu marca Fundulea, a ridicat problema creșterii nivelului de proteină peste 12,5%, care îi poate aduce un spor de preț în negocierile de vânzare a grâului. Chiar a venit cu soluția fracționării în cinci faze a aportului de azot. Gheorghe Itu a fost de acord cu aportul de azot în faza de alungire a paiului și de formaree a spicului (moment critic în care nevoia de azot e mare), dar și a unei fracții la formarea și umplerea bobului, soluții care ar aduce liniștit un spor de 1,5-2% a conținutului de proteină. Mai ales dacă există destulă apă, ceea ce în IMB nu e o problemă. 

S-a vorbit la superlativ de soiul Ciprian, produs de SCDA Lovrin, care a bătut la nivelul de proteină (17,5% și 37% gluten) toate soiurile nemțești prezente într-un câmp experimental din Bavaria. De fapt, Stațiunea Lovrin a avut trei soiuri în acel experiment (Ciprian, Alex și Lovrin 34) și din acest punct de vedere s-au plasat în primele cinci soiuri din 32 încercate. 

Oricum, în România, din cele 150 de soiuri multiplicate pentru sămânță (conform MADR) Glosa ocupă mai mult de o treime (35%), iar celelalte soiuri create la Fundulea încă o treime. Soiurile străine ar ocupa doar 31,6% din acest total. 

Agricultura conservativă – durabilă și profitabilă

Experiențele de la acest laborator de la Fundulea au intrat în al șaptelea an. Conform spuselor doctorandului Cișmaș, se pare că atât la grâu, cât mai ales la porumb, rezultatele au fost superioare tehnologiei clasice cu plug. Doar la soia rezultatele au fost sensibil egale. Dar în ceea ce privește costurile, atât cu motorina, cât și cu timpul efectiv lucrat, au fos net în favoarea agriculturii de tip conservativ. O agricultură care își propune să nu „deranjeze” mai mult de 25% din terenul lucrat. Strict pentru însămânțare. Atât în benzi, cât și pe rânduri. 

Cine a fost prezent la „Ziua grâului și a orzului” a avut ce vedea. Au avut și pe cine întreba. Atât dintre cercetători, cât și dintre cei mai tehnici fermieri din țară. Dovadă că, deși sunt în vârful ierarhiei, ei au înțeles că cercetarea e bine de ținut aproape. Chiar și cu o prezență de onoare. Așa cum mulți au ocolit, ba din motive de miting, ba din altele, poate de preaplin…

Articol publicat in revista Ferma nr.12(173) 1 – 31 iulie 2016