Ne confruntăm cu unul dintre cei mai grei ani agricoli ai ultimelor trei decenii. Veteranii agriculturii spun că de când se ştiu n-au văzut aşa prăpăd în câmp. Peste seceta extremă s-a suprapus şi criza pandemică. Aşadar, nu poate contesta nimeni dreptul fermierilor de a cere şi a beneficia de sprijin financiar urgent din partea statului. Drept dovadă, Comisia Europeană a aprobat acordarea de ajutoare excepţionale în cuantum de 7000 euro/fermier şi 50.000 de euro/procesator, despre care în România se discută abia acum, în ceasul al doisprezecelea.
Fermierii negociază „la sânge” cu MADR fiecare leuţ în plus sau în minus pentru sectorul lor de activitate. Ba s-a creat chiar o competiţie: cine ia mai mult! E o luptă pentru bani, o luptă pentru continuitate şi supravieţuire. Aceiaşi bani, plimbaţi – deocamdată mai mult cu vorba – de la un sector la altul.
Bugetul Agriculturii s-a transformat, aşadar, într-un labirint al banilor. Din acest labirint ameţitor, aflat într-o beznă cumplită, răzbat doar nişte luminiţe de speranţă, ale fermierilor, întreţinute de promisiunile celor care au în mână pâinea şi cuţitul împărţirii banului public. În realitatea de zi cu zi a fermierului, indiferent de ramura agricolă, lucrurile evoluează dramatic: rate amânate la bănci şi către furnizorii de inputuri, scadenţe la termen nerespectate, costuri de producţie mai mari, conturi goale… Cu alte cuvinte, disperare, lipsă de perspectivă şi chiar faliment.
Se vede limpede din această goană haotică şi disperată după bani că agriculturii noastre îi lipseşte organizarea şi planificarea, iar factorii ei decizionali n-au, parcă, nicio viziune. În linii mari, la noi politica agricolă de stat se rezumă la a mai da un bănuţ în plus Agriculturii. De partea cealaltă, în lipsa unei strategii, cei mai mulţi dintre fermieri rămân blocaţi în orizontul limitat al concretului: „Când vin banii?!” Dincolo de asta, nici o direcţie şi nici o perspectivă.
Agricultura se face cu bani, dar cu bani grei, direcţionaţi pe măsuri clare de dezvoltare, nu la întâmplare, nu cu ţârâita şi nici cu… zăhărelul. Politicile agricole se fundamentează pe cercetări şi strategii pe termen lung, nu se fac pe genunchi şi nici prin declaraţii de presă sau vizite electorale în teren. A băga la nesfârşit bani în sacul fără fund al Agriculturii, fără o ţintă clară, înseamnă a întreţine o politică agricolă falimentară.
Fermierii ştiu şi pot hrăni bine România! O fac de-atâta amar de vreme. Noi ce le oferim în schimb? Un leu în plus şi… nici o perspectivă!
OLIVIA FIRI
Redactor Ferma Media Grup
E-mail: olivia@revista-ferma.ro
