De cărăbuşul de stepă (Anoxia villosa) îşi mai amintesc doar fermierii cu state vechi în agricultură. Acum a revenit în atenţie din cauza pagubelor pe care populaţiile în creştere le produc plantelor! Ce cultură preferă insecta?

În ultimii ani avem de furcă cu specii de dăunători pe care-i ştiam doar din cărţile de entomologie agricolă şi care puneau probleme cu câteva decenii în urmă, înainte de a se generaliza metodele moderne de combatere, cum ar fi tratamentul seminţelor cu insecticide sau insecto-fungicide. Zeci de ani nu au mai fost probleme cu aceşti dăunători. Ei nu au dispărut de tot de pe teritoriul ţării, ci nivelul populaţiei a scăzut mult, ajungând elemente faunistice.

DOAR CÂTEVA SUBSTANŢE ACTIVE PENTRU TRATAMENTUL SEMINŢELOR

Vremurile s-au schimbat, la fel şi cerinţele de protecţie a mediului înconjurător, iar odată cu acestea s-au interzis multe substanţe active. La grâu, de exemplu, au rămas omologate doar câteva substanţe active pentru tratamentul seminţelor în vederea protejării acestora împotriva atacului dăunătorilor de sol, dar acestea sunt de contact, nu protejează planta după răsărit, aşa cum se întâmpla în cazul insecticidelor sistemice. Acestea din urmă, pe lângă protecţia tinerelor plăntuţe împotriva dăunătorilor ţintă, aveau efect şi asupra speciilor de dăunători, de importanţă secundară, care puteau face ravagii în anumiţi ani, cum este cazul muştelor cerealelor.

Fermierii cu experienţă ştiu cu ce insectă au de-a face

Dar în primăvară sau la începutul verii putem avea alte suprize neplăcute, şi anume cu atacul larvelor cărăbuşului de stepă (Anoxia villosa). Sincer, cine mai ştie de această specie? Doar fermierii cu o bogată experienţă în agricultură, care s-au confruntat cu acest dăunător în urmă cu câteva decenii. Mulţi fermieri mai tineri nu şi-au dat seama ce problemă au în faţă. Cărăbuşul de stepă a început să pună iar probleme în ultimii ani.

A nu se confunda cu cărăbuşelul de mai

Este o specie răspândită în toată Europa. În ţara noastră se găseşte în zonele de stepă, în trecut cele mai mari densităţi înregistrându-se în Dobrogea. Insectele adulte au corpul de 24-28 mm lungime, culoare brun-roşcată sau brun-castanie, având perişori fini. Larva se aseamănă cu cea a cărăbuşelului de mai (Melolontha melolontha), la completa dezvoltare are o lungime de 4-5 cm, culoare brun-gălbuie, uneori brun-roşcată.

Când sunt periculoşi pentru plante?

Specia are o generaţie la trei ani, iernând ca larve aflate în diferite stadii de dezvoltare în sol, la o adâncime mare, de 35-50 cm! În mai-iunie, larvele se împupează iar după 2-3 săptămâni apar adulţii. Aceştia au un zbor crepuscular, ziua stau ascunşi sub frunze, începând să zboare în jurul orei 20 pentru o perioadă scurtă de timp (în medie 20 minute), după care coboară iar în vegetaţie. După o lună de hrănire are loc împerecherea şi depunerea pontei. O femelă depune între 14 şi 29 de ouă la o adâncime de 20-40 cm în sol. După 20-24 de zile apar larvele, care se hrănesc cu organele subterane ale plantelor.

Cultura preferată de Anoxia villosa!

Specia este polifagă, dar cele mai ridicate pagube se produc la grâu. Larvele se hrănesc cu rădăcinile cerealelor (grâu, orz, ovăz, porumb), floarea soarelui, dar produc pagube mari în plantaţiile tinere de pomi şi viţă de vie.

Acestea atacă sistemul radicular al plantelor în perioada aprilie-iunie. Plantele atacate se îngălbenesc şi se usucă. Dacă atacul este mai tardiv, plantele au vegetaţia întârziată, au talia mai scăzută, iar în unele cazuri spicele formate sunt sterile. Exact aceasta este problema cu care au început să se confrunte unii fermieri, în ultimii ani, în special în Dobrogea. Există posibilitatea ca, în viitor, acest dăunător să pună probleme şi în alte zone ale ţării dacă populaţia va continua să crească (în special în zonele de stepă).

Monitorizare de lungă durată

Referitor la combatere, în manualele de entomologie agricolă se menţiona faptul că prognoza apariţiei cărăbuşului de stepă se realiza printr-o monitorizare de lungă durată, deoarece dezvoltarea acestei specii se întinde pe o durată de trei ani. Zborul în masă al cărăbuşilor asigură indicii de stabilitate ai apariţiei unei noi generaţii. Se amplasau capcane în mai multe locaţii din ţară, în special în zonele de favorabilitate, dar se făceau şi observaţii directe.

Cine mai poate monitoriza acest dăunător?

Înainte exista un Centru de Prognoză şi Avertizare, care avea specialişti în protecţia plantelor de o înaltă calificare profesională. Erau mulţi oameni în teren care făceau sondaje privind atacul de boli sau dăunători. În prezent, specialiştii în protecţia plantelor îi numeri pe degete, iar mulţi dintre cei care au mai rămas prin teritoriu se vor pensiona în curând. Prin urmare, cine mai poate monitoriza acest dăunător?

Sondaje de sol pentru a estima populaţia larvelor

Tot la carte se menţiona că pentru a estima populaţia larvelor acestei specii, se efectuau sondaje la sol, iar la o densitate de 3-5 larve/mp se aplică tratamentele de combatere. Dar unde se mai găseşte, în prezent, forţă de muncă disponibilă pentru a face sondaje la sol? Să sape cu cazmaua gropi ca să vadă câte larve sunt şi cărei specii îi aparţin. Pe lângă cei care săpau gropile pentru realizarea sondajelor trebuia să fie şi specialistul pentru identificarea larvelor.

Cea mai bună metodă de prevenţie

Se recomandă efectuarea arăturilor adânci de toamnă, pentru distrugerea unui părţi însemnate a larvelor aflate în sol. Însă din ce în ce mai mulţi fermieri folosesc sistemul de lucrări minime ale solului „minimum tillage”, iar unii vor să treacă sau deja au trecut la sistemul „no tillage” (semănat direct). Pe de o parte este bine pentru sol şi pentru microorganismele din sol, că este deranjat foarte puţin, pe de altă parte şi dăunătorii de sol sunt deranjaţi mai puţin.

Prin urmare, când se adoptă pe scară largă noile tehnologii agricole, trebuie luat în considerare şi impactul acestora asupra dezvoltării dăunătorilor de sol. Asta dacă nu vrem să ne trezim cu atacuri mari ale unor specii de dăunători pe care îi ştiam doar din cărţile de entomologie agricolă. Iar unul dintre aceştia este cărăbuşul de stepă!

EVALUAREA PAGUBELOR

Cercetări efectuate în anii ’60-’70 au evidenţiat faptul că la o densitate de 3 larve/mp pagubele de producţie la grâu ajung la 11%, iar la o densitate ridicată, de 17 larve/mp, pagubele de producţie ajung la 63%. În unele situaţii pierderile pot să fie mult mai mari, până la compromiterea recoltei pe anumite sole.