„Începând din acest an, județul de la Dunăre e prezent pe harta apiculturii din România prin organizarea acestui Târg al Mierii și, așa cum ne-am propus, nutrim speranța să fie o tradiție în această parte de țară care are un excelent potențial melifer ce încă nu a fost pus la adevărata lui valoare”, ne-a declarat George Saizu, sufletul acestei manifestări. Tânărul se întrebuințează a continua strădania tatălui său, Matei Saizu – unul dintre cei mai cunoscuți prisăcari gălățeni -, de a aduna la un loc pe toți crescătorii de albine la astfel de activități comerciale.

Apicultură pe repede-înainte
Pentru apicultorii gălățeni, 2016 nu a fost un an dintre cei mai prielnici în creșterea albinelor. Potrivit oficialilor Direcției pentru Agricultură, producția de miere a județului a fost mai mică cu circa 30% față de un an apicol normal. „În primăvară am avut o perioadă cu ploi semnificative, urmată de instalarea secetei, motiv pentru care apicultorii au și solicitat un ajutor de la stat. Când vorbim de apicultură, important este să creștem valoarea mierii, integrarea producției fiind încurajată pe partea de procesare și prin Programul Național Apicol”, ne-a declarat Marius Ciprian Mihăilă, directorul DAJ.
Așa cum s-a exprimat și organizatorul târgului, George Saizu, „intenția noastră e să ne ajutăm între noi, să ne unim în cadrul aceluiași «stup» și să legăm o colaborare ulterioară. De asemenea, urmărim să ne vindem produsele și oamenii să fie mulțumiți. Cu toate că s-a făcut foarte puțină miere, anul acesta mulți apicultori au rămas cu ea pe stoc; prețul oferit de procesatori fiind extrem de mic, 6-8 lei/kg, în condițiile în care plata se onorează la 60 de zile”. Apicultorul consideră că prețul a rămas constant de doi ani cel puțin; mierea polifloră se vinde la 11 lei/kg, iar cea de salcâm la 25 lei/kg. Nu acoperă sub nici o formă cheltuielile de la A la Z; totul s-a scumpit: motorina, mijloacele de transport, utilajele, tratamentele.
„Am prins cel mai prost an de când sunt cu stupii, de un deceniu. Am obținut, în medie, maxim 10 kg de miere pe stup; în condițiile în care într-un an normal producția este și de 70 kg”, a precizat apicultorul. Prisăcarul ne-a descris anul apicol dificil: “În prima parte a anului au căzut multe precipitații; apicultura a fost pe… fugă, pe repede-înainte. Rapița a durat foarte puțin, s-a scuturat. Când a înflorit salcâmul, floarea nu s-a dezvoltat corespunzător din cauza vremii, iar, ulterior, când au venit temperaturi de până la 40 de grade, polenizarea a avut de suferit; s-a făcut în două-trei zile. Apoi, din pricina îndeosebi a secetei excesive, floarea-soarelui nu a parcurs un stadiu optim de vegetație. Anul trecut, am pierdut 30 de familii de albine din cauza ploii acide”, a motivat apicultorul.

Nu te poți face… stup de bani
În familia Saizu, creșterea albinelor este o pasiune de dată recentă. Matei Saizu a început cu zece ani în urmă. Mai întâi ca hobby, apoi a devenit o chestiune tot mai serioasă. A pornit în pastoral cu șase stupi și cu o mașină cu remorcuță. George, cel care a preluat ștafeta stupăritului, ne spune că acum a ajuns la 140 de stupi. Vatra de stupină este în Șerbănești, lângă pădurea de salcâm. „De la o sută de familii de albine în sus devine o afacere din care poți să trăiești cât de cât, dar nu te poți face stup de bani. Am accesat un proiect pe Măsura 141 în valoare de 7.500 euro, bani cu care mi-am cumpărat centrifugă, aparate de descăpăcit și alte utilaje necesare. Acum mai vreau fonduri pentru o linie de ambalat mierea și produsele din miere”, a susținut apicultorul gălățean.
George Saizu, în vârstă de 30 de ani, are studii universitare în protecția mediului. A urmat cursuri de apicultură, sector de care a prins mare drag, mai ales că se potrivește mănușă cu domeniul în care este licențiat. El susține că albinăritul este o îndeletnicire ocupațională deloc ieftină: „Dacă-i pentru consumul propriu, nu-i prea costisitoare. Când este business, totul se schimbă. O familie de albine costă 5-600 lei, lada – 200 lei, apoi celelalte lucruri trebuincioase: furculița, aparatul de descăpăcit, centrifuga (cea mai mică-i 1.200 lei). La o sută de stupi îți trebuie minim șase stupari. Însă investiția semnificativă este în mijlocul de transport, în camion”.

GALAȚIUL A AJUNS PE HARTA APICOLĂ A ȚĂRII
„Cu șase-șapte ani în urmă, în zona Dobrogei și în sudul Moldovei nu au fost astfel de târguri. La începutul anului apicol, stuparii trebuie să facă schimburi de ceară, să se doteze cu cele necesare sezonului. Vom continua tradiția și în primăvară, când Galațiul va fi gazda unei noi ediții a Târgului Apicol.
În ceea ce privește apicultura, România are o gamă de produse mult mai diversificată față de alte țări europene. În acest context, pe un perimetru de 100 kmp, în județul Galați există importante zone melifere, avem ferme agricole în care se cultivă plante, iar acest potențial trebuie exprimat și valorificat așa cum trebuie”, spune încrezător George Saizu.

George Saizu are un vis nerealizat încă: “Se spune că «speranța este singura albină care face miere fără flori». Am ambiția să duc la bun sfârșit o dorință a tatălui meu, și anume înființarea unei asociații apicole, să ne adunăm în aceeași vatră de prisacă toți crescătorii de albine gălățeni, apoi cu cei din zonă. De asemenea, mai târziu, să facem un alt pas, organizarea procesării mierii”, ne-a dezvăluit din intențiile sale George Saizu, cel ce întrupează fericita expresie: „Albina e onorată fiindcă muncește pentru tot grupul!”

Articol publicat in revista Ferma nr. 1 (184) din 1-31 ianuarie 2017