Mă gândeam, desigur idiot, la tot felul de scenarii care circulă în mass-media. La toate aceste apocalipse de după integrarea europeană. La cataclismele prin care producătorii români au trebuit să treacă din lipsa de fermitate a autorităţilor. Din totala neimplicare în crearea anticorpilor pentru o piaţă deschisă în care competiţia era, şi este în continuare, net împotriva lor. Nimic din ce s-a întâmplat poate că nu putea fi în totalitate împiedicat, dar o anume atenuare a impactului negativ ar fi putut fi realizată de o comunicare reală. O comunicare care probabil le-ar fi împiedicat realizarea paşilor politici de integrare. Însă comerţul a evoluat cu o viteză ameţitoare, fiind un loc unde banii circulă cu viteză şi creează rapid venituri concrete pe volume mari.
Însă nu sunt de vină cei care au dinţii mai ascuţiţi şi ghearele mai puternice pentru lipsa noastră de apărare! Desigur, o politică mai puţin conservatoare ar fi deschis mai repede un sistem imunitar de răspuns la tăvălugul comerţului comunitar. De-a lungul acestor ani, m-am adresat de nenumărate ori celor care conduc aici astfel de afaceri şi am tot primit semne că ei doresc o relaţie, dar că producătorii locali încă nu au înţeles că e nevoie de schimbarea paradigmei. Unii, se pare, au reuşit, în cele din urmă, iar alţii au fost împinşi de nevoie să priceapă mecanismul.
Aşa se face că, în ultima vreme, găsesc, cu largheţe chiar, produse româneşti pe toate rafturile acestor mari magazine. De la legume până la cosmetice. Chiar şi sevicii! Am cumpărat roşii cherry româneşti, produse lactate româneşti, ceva carne din România (vită, porc şi miel, chiar de la o cooperativă!), dar şi un produs tradiţional de la o vitrină asistată, acolo unde doar produsele româneşti se vând. E semn că cine a vrut să facă afaceri a înţeles ce şi cum trebuie făcut pentru business. Probabil şi mentalitatea lanţurilor de magazine s-a mai schimbat. Presiunea pieţei pentru accesabilitatea produselor româneşti a condus la rotunjirea obiceiurilor ambelor părţi implicate, spre satisfacerea celui care dă cu banii în tejghea!
Recomand cu căldură asociaţiilor profesionale de crescători de oi să se gândească serios să creeze centre de profit pentru fermierii lor. Să nu mai aştepte ca pe sfintele moaşte ca statul să le facă brânza vandabilă. Aducerea laptelui dintr-un areal anume într-o singură fabrică de lactate, care să aparţină sau să fie parte cu fermierii, ar conduce spre realizarea de produse pentru piaţă astfel încât toată lumea să câştige.
Deja am văzut câteva astfel de produse care aproape s-au branduit. Definiţi-vă produsele, adăugaţi-le identitate şi trasabilitate şi e imposibil să nu intraţi în comerţul civilizat, adică acolo unde omul care munceşte în oraşele supraaglomerate poate găsi totul într-un singur loc, comod, cu parcare şi posibilitatea de a ajunge cu căruciorul la portbagaj. Acesta este trendul şi e necesar să-l simţiţi! Sau creaţi un produs individualizat, cu personalitate şi obligatoriu purtător de marketing şi publicitate. Oricum i-aţi spune!
Căutaţi să investiţi în şeptel de calitate şi veţi avea satisfacţii profesionale. Să fiţi mândri de turmele voastre, dar şi de păşunile pe care acestea pasc. Să vedem din ce în ce mai mult păşuni ca în Ardeal!
Una peste alta, în prag de Sărbători Pascale, am văzut miel destul de bun calitativ şi la preţ OK în magazine. Curat românesc. Inclusiv în varianta bio! Deci, dragii mei, când se doreşte şi există implicare, cred că se poate!
