Privind în ansamblu agricultura românească, fermierul spune că ne lipsesc trei lucruri extrem de importante:
Piaţa de desfacere
Ce îl doare cel mai tare pe producătorul român, dacă nu munca în zadar, timpul şi resursele irosite pentru preţuri derizorii? Produsele de calitate „nu au loc” pe raft, din păcate. „Cei mici nu pot să supravieţuiască în piaţă dacă, în primul rând, Ministerul Agriculturii, Guvernul, nu lucrează la o strategie de a achiziţiona produsele româneşti. Acestea sunt proaspete, bune şi consumatorul român ar trebui să aibă produse de calitate pe raft. Din păcate, nu se întâmplă acest lucru. S-au făcut lucruri la nivel declarativ. Eu le spun doar declaraţii pentru că în realitate nu există nimic concret. Eu am încercat prin Camerele Agricole, proiectul este încă la Camera Deputaţilor. Sunt declaraţii de la toţi politicienii care vorbesc des despre agricultură, dar de fapt… nu fac nimic. Principala atribuţie a Camerelor Agricole era nu consultanţa, aşa cum se declară şi cred ei că prinde mai bine la public. Deşi este binevenită pentru fermieri, nu asta este cea mai mare problemă, ci desfacerea produsului. Asta este cea mai mare problemă a producătorului din România. La momentul de faţă situaţia este dezastruoasă. Oamenii se chinuie, nu ştiu pe unde şi cum să vândă ca să recupereze cheltuielile. Şi nu este o problemă numai pentru cei mici, ci şi pentru producătorii mari. Ce am văzut în toamna asta este jale. Neavând spaţii de depozitare, fermierii au fost nevoiţi să vândă la preţuri pe care le aveam şi în 2010; este vorba de 50 bani/kg la porumb, chiar şi sub 50 de bani în unele locuri. Am ajuns la producţii foarte mari, la fel sau poate chiar îi depăşim şi pe fermierii din Vest, dar, din păcate, desfacerea produsului este cel mai important lucru. De aceea avem şi preţurile pe care le avem, de aceea mulţi fermieri din România se gândesc – şi nu vorbesc de fermieri mici, ci de fermieri mijlocii şi mari – chiar să-şi vândă afacerea din agricultură. Vorbim de cultura mare. La noi în zonă sunt fermieri care deja şi-au vândut afacerea, unul chiar dintr-o comună învecinată care lucra vreo 1.500 de hectare. Deci nu puţin. Este foarte greu să supravieţuieşti. Vin străinii şi cumpără, pentru că ei au sprijin financiar din statele de provenienţă. Bineînţeles că având un capital poţi face agricultură performantă; cu utilaje noi, reduci cheltuielile şi atunci lucrezi rentabil”, declară Cornel Stroescu.
Un sistem bancar
„Nefiind organizaţi, neavând o finanţare şi nefiind asiguraţi, producătorii din România se chinuie”, repetă cu amărăciune fermierul. Iată că al doilea lucru extrem de important pe lista celor trei lipsuri este finanţarea. Şi da, agricultorii români se îndatorează la bănci cu dobânzi mult mai mari decât ar fi rentabil, dobânzi pe care cu greu le achită pentru a-şi putea moderniza ferma. „Ne lipseşte un sistem bancar, un sistem de finanţare care să garanteze creditele de care au nevoie fermierii pentru utilaje, pentru investiţiile în depozitare, în modernizarea fermelor zootehnice şi aşa mai departe. Ar fi putut să vină statul cu un sprijin bancar de garantare, pentru că toate investiţiile agricultorilor în ferme aduc taxe plătite la timp, impozite care ajung la bugetul de stat, locuri de muncă, plusvaloarea produsului şi bunăstare”, explică fermierul.
Asigurarea! Nu este un moft, ci o necesitate!
Al treilea lucru foarte important pentru agricultori este asigurarea. „La noi nu există un sistem de asigurare a agricultorilor aşa cum există în Vest. Nu vorbesc aici numai de asigurarea culturilor, deşi este foarte important, ci asigurarea afacerilor agricole în general. Ştim foarte bine că cel mai aspru duşman al agriculturii din România este seceta. ~n fiecare an sunt anumite zone în care este serios afectată producţia. Poţi avea orice tehnologie, dotare tehnică de ultimă oră, sămânţă de cea mai înaltă clasă genetică, dar atunci când este secetă sunt cele mai mari probleme şi nu avem nici o putere”, adaugă cu mâhnire Cornel Stroescu. Anul acesta Dobrogea a fost puternic afectată de secetă, dar nici în Mehedinţi nu a plouat mai deloc din 15 iulie încoace, după spusele fermierului. „Am însămânţat rapiţa în praf, iar costurile cu lucrările au crescut de trei ori. Sămânţa este de peste o lună de zile în pământ şi încă nu a plouat”, a încheiat Cornel Stroescu.
Cornel Stroescu: „Piaţa. Finanţarea. Asigurarea. Acestea sunt cele trei lucruri vitale pentru agricultura din România. Nu le rezolvăm pe acestea, vom importa masiv produse alimentare. Politicienii noştri plâng la televizor atunci când vorbesc despre importurile mari, dar atâta tot, atât pot ei să facă: să vorbească!”
Articol publicat în revista Ferma nr. 19/246 (ediţia 1-14 noiembrie 2019)
