Transhumanţa din România, mișcarea sezonieră a turmelor de oi între vale și munte, a intrat în patrimoniul UNESCO, fiind astfel recunoscută în patrimoniul cultural imaterial al umanității.
Comisia Națională Română pentru UNESCO a anunțat că transhumanța este al zecelea element al patrimoniului imaterial înscris pe lista UNESCO, începând cu 5 decembrie 2023.
- Care sunt rutele din țara noastră pe care încă se practică transhumanța
- Care sunt celelalte 9 elemente din România înscrise în patrimoniul imaterial UNESCO
Rutele de transhumanță din România recunoscute în patrimoniul cultural UNESCO:
Muscel (sunt trei stăpâni de munte care merg cu oile în Câmpia Găvanu-Burdea și Câmpia Târgoviștei, în localitățile Rucăr, Dragoslavele, Jugur, Mățău, Boteni);
Bran – Moieciu (ciobanii merg cu oile în Țara Oltului și în Depresiunea Brașov; localitățile Fundata, Șirnea, Măgura, Peștera, Moieciu, Bran);
Mărginimea Sibiului (iernatul se face în Depresiunea Sibiului, Podișul Secașelor, Depresiunea Săliște și Podișul Hârtibaciului, în localitățile Jina, Poiana Sibiului, Rod, Tilișca, Rășinari, Sadu, Râu Sadului etc.);
Covasna (localitățile Voinești, Brețcu, Zăbala, Întorsura Buzăului, Păpăuți);
Săcele-Brașov;
Vaideeni, Baia de Fier, Polovragi, Novaci;
Perișani (localitățile Mălaia, Boișoara, Câineni, Racoviță, Titești);
Mărginimea Sebeșului (localitățile Șugag, Săsciori, Pianu);
Vrancea (localitățile Soveja, Năruja, Nistorești, Tulnici, Paltin, Nereju, Bârsești, Coza, Păulești, Negrilești);
Nucșoara (localitățile Brădetu, Corbi, Galeșu, Domnești, Arefu, Oești);
Depresiunea Petroșani – Ținutul momârlanilor (localitățile Petrila, Jieț, Câmpa, Răscoala, Tirici, Popi, Taia, Maleia, Slătinoara, Livezeni, Dâlja Mare, Bănița, Câmpu lui Neag);
Depresiunea 2 Hațeg (localitățile Barda, Clopotiva, Pui, Râu de Mori);
Sângeorz Băi (Munții Rodnei).
Dosarul multinațional Transhumanța a fost elaborat în colaborare cu Albania, Andorra, Austria, Croația, Franța, Grecia, Italia, Luxemburg și Spania și reprezintă o extindere a dosarului Transhumanței în zona mediteraneană și în Alpi , înscris inițial de Austria, Grecia și Italia, în 2019.
Practicată de mii de ani, transhumanța înseamnă nu doar strămutarea turmelor, ci întruchipează și relațiile complexe dintre oameni, animale și ecosisteme. Aceasta cuprinde ritualuri și practici sociale, îngrijirea și creșterea animalelor, gestionarea terenurilor, pădurilor, resurselor de apă și gestionarea pericolelor naturale.
Transhumanța a influențat, de asemenea, diferite meșteșuguri și ocupații: de la crearea de obiecte folosite în stână, la articole vestimentare specifice, instrumente muzicale, comerț cu produse specializate și elemente de arhitectură rurală, de la anexe de stâne la locuințe temporare și extinzându-se la complexe, gospodării sau comunități agro-pastorale specifice.
Transhumanța este al zecelea element înscris de România pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității. Celelalte nouă elemente sunt:
- Ritualul Călușului (înscris în patromoniul UNESCO din 2008)
- Doina (2009)
- Artizanatul ceramicii de Horezu (2012)
- Colindatul de ceată bărbătească (2013)
- Jocul fecioresc (2015)
- Tehnicile tradiţionale de realizare a scoarţei (2016)
- Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie – Mărţișorul (2017)
- Arta cămășii cu altiţă (2022)
- Tradiţiile de creștere a cailor lipiţani (2022)
