„Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg!” Iată că, până acum, o parte importantă a socotelilor făcute în vară nu se potrivesc cu mersul vremii şi cu posibilitatea de realizare a unor lucrări în vederea înfiinţării unor culturi planificate.
Din cauza secetei instalate peste vară (în sfârşit se pot bucura unii meteorologi pentru că li s-au confirmat prognozele emise de prin iarna trecută) şi care s-a prelungit până în toamnă, cultura de rapiţă a suferit reduceri importante a suprafeţelor semănate, iar cultura de grâu nu a fost înfiinţată în cele mai bune condiţii.
În funcţie de posibilităţi, unii fermieri au achiziţionat utilaje agricole noi, cu un mod de lucru specific, care să le permită pregătirea într-o oarecare măsură a terenului astfel încât să poată pune sămânţa de grâu într-un teren cât de cât prelucrat.
Agrotehnica trebuie adaptată stării plantelor
Pentru un neavizat, după cum arată vizual, s-ar putea spune că semănatul a ieşit foarte bine. Însă pregătirea terenului a fost, în foarte multe cazuri, foarte superficială şi destul de departe de ceea ce ar fi trebuit să fie după canoanele agrotehnicii şi după cerinţele plantelor.
Omul trebuie să facă ceea ce depinde de el. Fermierul trebuie să armonizeze flexibil tehnologia agricolă în funcţie de mersul vremii şi al vremurilor. Dumnezeu face întotdeauna ceea ce trebuie. Dacă ceea ce am planificat nu iasă conform planului, înseamnă că, individual sau în ansamblu, planul nostru nu era cel mai bun pentru noi. Pentru că noi planificăm viitorul pe baza experienţei trecutului. „Succesul în viaţă este rezultatul unei gândiri corecte. Gândirea corectă este rezultatul experienţei, iar experienţa este rezultatul unei gândiri nu întotdeauna corecte”.
Din experienţa profesională trăită de mine, anul 2000 a fost cel mai secetos an. De pe la sfârşitul lunii martie şi până spre sfârşitul lunii noiembrie nu a plouat deloc. Nu puţin, ci deloc. A fost anul în care am văzut în judeţul Arad o cultură de porumb irigată, care arăta bine dar care nu a dat recoltă. Pentru că, cu toate că a fost irigată, din cauza arşiţei polenul a fost steril şi plantele nu au legat. Tot în acel an am văzut la Tomnatec o cultură de orzoaică la care bobul încolţise dar germenul era ofilit în pământ. Am apreciat că acea cultură este compromisă. Dar nu a fost aşa. A fost o cultură bună, care a dat o producţie de cca. 5.500 kg/ha.
Ceea ce înseamnă că avem în permanenţă câte ceva de învăţat! Şi pentru că fiecare a acumulat experienţă profesională, este bine să dovedim că am învăţat câte ceva de la profesorul „Experienţă de viaţă” şi să aplicăm culturilor (celor care sunt aşa cum sunt) lucrările care ar fi potrivite cu starea acestora.
Să satisfacem corect cerinţele rapiţei
Pentru cei care pot spune că au o cultură de rapiţă, ar putea fi potrivită o fertilizare cu o doză mică de azot, care să ajute la dezvoltarea plantelor astfel încât acestea să poată ajunge la un stadiu cât mai apropiat de cel al rezistenţei maxime la iernare. Plantele, fiind, în general, mult mai în urmă cu creşterea şi dezvoltarea, trebuie ajutate să acumuleze cât mai mult pentru a creşte concentraţia sucului celular dar şi pentru întărirea membranei pereţilor celulari. În aceste condiţii folosirea regulatorilor de creştere trebuie făcută cu foarte mare discernământ.
Verificaţi mereu starea câmpului pentru a „citi” plantele. Se întâmplă frecvent să apară simptome de carenţe în macro şi/sau microelemente, iar acestea să treacă neobservate sau să fie confundate. În multe situaţii de carenţe, acestea pot fi relativ uşor corectate dacă sunt depistate la timp.
Atenţie însă ca prin administrarea necontrolată a tot felul de produse (oferta pe piaţă este poate prea abundentă) să nu apară simptomele de exces. Excesul poate fi mult mai dăunător la toate culturile şi ceea ce s-a dat pe câmp nu mai poate fi luat înapoi. Pe lângă faptul că dăunează, aplicarea în exces a oricărui produs înseamnă costuri suplimentare.
Performanţa, adevăratul test al cultivatorului de grâu
Cultura de grâu poate fi „periculoasă” pentru faptul că suntem prea obişnuiţi cu ea. Dacă toţi ştiu să facă grâu, nu sunt mulţi cei care pot face performanţă la această cultură.
În funcţie de starea fiecărei parcele, dar şi de zona în care vă aflaţi, puteţi începe fertilizarea fazială cu azot încă din această lună. Lucrarea poate fi efectuată pe parcelele cu plante răsărite şi la care nu este pericol de levigare. Oricum plantele mai vegetează peste iarnă şi pot prelua azotul administrat în doză redusă. Lucrarea este de folos şi pentru faptul că, dacă primăvara va fi umedă, fertilizarea se poate întârzia.
Dacă fertilizarea cu fosfor a fost deficitară (elementul este absolut necesar pentru performanţă), încă mai puteţi corecta parţial situaţia prin aplicarea de îngrăşăminte cu fosfor uşor solubil în apă. Există sortimente de îngrăşăminte, obţinute prin tehnologie specifică, care au fosfor solubil în apă în proporţie de 80-85%. Este posibil ca acestea să se găsească ceva mai greu pentru că sunt mai scumpe decât cele uzuale.
Dar sunt foarte potrivite în asemenea situaţii. Nu trebuie să facem economie oricât ne costă.
Deşi se spune că pesimistul este un optimist cu experienţă, FIŢI OPTIMIŞTI! Dacă faceţi ceea ce depinde de dumneavoastră, totul va fi bine.
Culturile de primăvară
Pentru porumb şi floarea soarelui, faceţi fertilizarea de bază din toamnă, cu încorporarea îngrăşământului sub lucrarea principală de pregătire a terenului. Dacă îngrăşământul conţine şi ceva azot, cu atât mai bine, pentru că acesta va ajuta la descompunerea resturilor vegetale.
