Iată ce trebuie să ştii despre rasele de porci:

• Generalităţi despre creşterea porcilor în România
• Rase de porci

o          Marele Alb

o          Landrace

o          Duroc

o          Pietrain

o          Mangaliţa

• Cum alegi rasa de porc potrivită pentru sacrificare?

Generalităţi despre creşterea porcilor în România

În România carnea de porc este cel mai important tip de carne, deţinând circa jumătate din producţia totală de carne, creşterea porcinelor fiind sectorul cu cea mai mare pondere în zootehnie. Pentru consumatorii români consumul de carne de porc constituie o tradiţie şi reprezintă aproximativ 50% din consumul anual de carne.

După anul 1989, în România efectivele totale de porcine, precum şi cele de scroafe matcă s-au diminuat permanent. Abia în ultimii ani a început să se simtă o uşoară creştere a efectivelor, în special în gospodăria populaţiei. Scăderea efectivelor de porci a determinat scăderi semnificative ale producţiei de carne de porc.

Că urmare a investiţiilor realizate cu sprijin financiar acordat de UE, exploataţiile agricole comerciale nu au reuşit decât într-o mică măsură să se adapteze nevoilor actuale ale pieţei.

Conform datelor Patronatului Român al Cărnii, consumul anual de carne de porc se ridică la 700.000 tone, din care circa 350.000 tone reprezintă piaţa organizată. Potrivit balanţei comerciale cu produse agroalimentare, în 2015, cele mai importante importuri realizate de România au fost cele de carne de porc proaspătă, refrigerată sau congelată, fiind aduse în ţara astfel de produse în valoare de peste 350 milioane euro. Pentru a diminua efectul negativ al importului de carne asupra producătorilor români şi pentru folosirea forţei de muncă bine calificate din sectorul creşterii animalelor, este necesară refacerea efectivelor de porcine şi relansarea producţiei de carne de porc.

În prezent, pentru sectorul cărnii de porc se întrevăd şanse mai ales din partea marilor companii şi dinspre fermierii care au reuşit să creeze o reţea zootehnică cu certitudini sigure de dezvoltare. Se constată un interes aparte al crescătorilor de porci spre ferme comerciale mici, de sub 2.000 de capete, care se pot adapta mai uşor perturbaţiilor ce apar pe piaţă. Aproximativ 70% din efectivul total de porci crescuţi în România, este localizat în gospodăriile populaţiei şi reprezintă, în general, autoconsumul populaţiei rurale. 

Rase de porci

Actualele rase de porci domestici provin din trei forme de porci sălbatici denumite: Sus scrofa ferus, Sus vittatus, Sus mediteraneus

Sus scrofa ferus sau mistreţul european trăieşte şi astăzi în unele locuri din Europa, Asia Centrală, Asia mică, precum şi partea de nord a Africii. Mistretul european se caracterizează printr-o conformaţie corporală buna şi o costitutie robusta. Mistreţul are corpul lung, picioarele înalte şi puternice, şi vioi; spinarea este convexa, crupa teşită. Corpul este acoperit de o piele groasă cu păr des, lung şi gros, de culoare brună sau brună-cenuşie. Pe linia superioară a corpului, parul este mai lung, formând un fel de coamă pe ţoaţă lungimea corpului. Are temperamentul vioi, este rezistent la intemperii şi ager. Trăieşte în cârduri prin păduri, unde se hrăneşte cu jir, ghindă, rădăcini, melci, râme, etc. Mistreţul ajunge la maturitate la vârstă de 2 ani, când poate atinge o greutate de 180-200kg. Cu toate că nu se pretează pentru îngrăşat, carnea este gustoasa.

Din Sus scrofa ferus, după domesticire, au luat naştere vechile rase englezeşti precum şi rasele primitive europene.

Sus vittatus sau mistreţul asiatic trăieşte în Asia de sud-est. El se aseamănă, în general, cu cel European, este însă mai mic, mai scurt şi are o greutate de 120-160kg. Corpul este mai cilindric, picioarele mai scurte. Capul este mai scurt (însă mai larg ca la mistreţul european) cu profilul uşor concav. Are de obicei o dunga mai deschisă, care îmbracă obrazul şi gatul; urechile sunt mari şi blegi. Din dreptul urechilor pleacă mai multe încreţituri spre obraz dând aspectul obrazului cu mască. Este tardiv şi cu prolificitate redusă. Din aceasta formă sălbatică au provenit rasele de porci domestici, care au populat Asia şi au contribuit la formarea raselor europene.

Sus mediteraneus ocupă, din punct devedere al conformaţiei, o poziţie intermediară între primele două forme. Se crede că din aceasta forma au provenit rasele de porci din Spania, Italia, Iugoslavia (rasa Mangalita).

Rasa Marele Alb

Această rasă cunoscută şi sub denumirea Marele Alb de carne, datorită însuşirilor ei de mare valoare, este cea mai răspândită dintre rasele de carne. A fost formată în jurul anului 1850 în comitatul York din Anglia, folosindu-se incrucisarea, selecţia severă, alături de o hrănire şi îngrijire specială. La baza formării acestei rase se află porcii locali englezeşti, porcii chinezesti, siamezi, italieni şi spanioli. Datorita faptului că se adaptează foarte usor diferitelor condiţii de climă, precum şi faptului că are o mare putere de transmitere a caracterelor sale valoroase, rasa Marele Alb a fost răspândită în toate ţările, servind la crearea raselor ameliorate locale. La noi în ţară a fost importată încă din secolul trecut însă nu a fost crescută în mod raţional.

Astăzi ocupă cca. 45% din efectivul porcin, urmând că pe viitor împreună cu alte rase de carne să aibă cea mai mare pondere, aproximativ 65%. Din punct de vedere al tipului morfologic, Marele Alb reprezintă tipul rasei de carne. Are corpul lung, cilindric şi bine îmbrăcât cu muşchi. Capul este potrivit de mare cu fruntea largă, cu profilul drept sau uneori uşor concave.

Urechile sunt de mărime mijlocie, subţiri, purtate iniante şi în sus sau puţin blegi. Gâtul este cilindric şi bine prins. Uneori se poate întâlni un gât prea lung, care însă este defectuos. Spinarea şi şalele sunt foarte lungi şi largi cu musculature bogată. Spetele sunt musculoase şi bine prinse. Crupa este lungă şi largă, iar şuncile sunt frumoase, pline, descinzând până la jaret. Picioarele sunt puternice, cu articulaţii largi şi aplomburi corecte. Pielea este fină, elastică de culoare alb-roz. Uneori pielea poate prezenta încreţituri, care însă sunt considerate defecte. Părul este subţire, neted şi rar, fapt care face ca animalul să nu fie prea bine protejat de arşiţă sau intemperii. Constituţia rasei Marele Alb este robustă-compactă, iar temperamentul este vioi, însă blând.

Tabel performante Marele Alb

Are o precocitate foarte pronunţată, purceii cântărind în medie la naştere 1,2kg, la 2 luni 20kg, la 4 luni 45kg, la 6 luni 70 kg, la varsta reproducţiei de 10 luni,110 kg. Puşi la îngrăşat, la vârsta de 3 ani ating 300-350kg, iar unele exemplare chiar 500-600kg. Foloseşte foarte bine hrana şi în special concentratele şi păşunea, producând 1kg greutate vie cu 3,5-4 unităţi nutritive. Realizează un spor mediu zilnic de 800-1600g. Randamentul la tăiere este de 80-85%, carnea fiind gustoasă, consistentă şi fragedă.

Această rasă deţine recordul prolificităţii, scroafele fiind foarte prolifice,dând 10-12 purcei sau chiar 30 purcei la o fătare. După fătare secretă lapte în abundenţă, fapt care face ca rasa să se remarce şi printr-o mare capacitate de alaptare. Pentru calităţile sale Marele Alb vă rămâne o rasă de viitor pentru ţara noastră fiind folosită la ameliorarea porcilor locali.

Tineretul din rasa Marele Alb se pretează foarte bine la îngrăşarea timpurie pentru carne. 

Rasa Landrace sau daneză

Această rasă a fost formată mai întâi în Danemarca şi apoi în ţările nordice, prin selecţie şi încrucişări multiple între porcii locali şi porcii din rasele englezesti de carne sau mixte(Marele Alb, Albul mijlociu, Berk). La inceputul secolului XX, încrucişările au fost oprite, trecandu-se la creştere în rasă curată. Folosindu-se din plin lucrările de selecţie s-a ajuns că astăzi, rasa Landrace, să fie considerată cea mai bună rasă pentru producţia de bacon.

Conformaţia corporala a porcilor din aceasta rasa este intru totul corespunzătoare tipului de bacon.

Astfel, capul este destul de lung şi larg cu urechiele lungi, subţiri şi înclinate spre faţă. Gâtul drept, spinarea şi şalele sunt foarte lungi, largi, bine imbrăcate în muşchi şi drepte. Şuncile pline şi adânci. Linia inferioară a abdomenului dreaptă. Membrele destul de puternice. Dimensiunile corporale de lărgime se măresc treptat spre trenul posterior, ceea ce reprezinta o garanţie că jumătatea anterioară a corpului nu dă multă grăsime.

Rasa Landrace se remarcă printr-o bună precocitate, purceii atingând la naştere în medie 1,300kg, la înţărcare 15 kg, la 6 luni 65-70 kg, la 7 luni 90kg, iar la 12 luni 140-150kg. Foloseşte foarte bine hrana; pentru 1 kg spor în greutate consumă 3,1-3,2 unităţi nutritive. Prolificitatea este aseamanatoare cu cea a Marelui Alb, însă capacitatea de alăptare a scroafelor este mai redusă.

De acest lucru trebuie să se ţină neapărat seama în creşterea purceilor sugari, aceştia urmând să fie hrăniţi cu hrană suplimentară în special de origine animala. Rasa Landrace a fost importată la noi în ţară că material de praşila, urmând a fi crescută alături de Marele Alb.

Despre  AVANTAJELE şi DEZAVANTAJELE rasei de porci Landrace citeşte AICI!

Rasa Piétrain

foto: geomediatop.com

Rasa Piétrain a fost formată în perioada 1920-1950 şi a luat naştere prin încrucişări, mai întâi nedirijate între suinele locale din Belgia cu rasele Bayeux din Franţa şi apoi dirijate cu Berkshire din Anglia şi Yorkshire din S.U.A. Este considerată totuşi că rezultatul unei mutaţii genetice pozitive, apărută în cadrul populaţiei de suine (din Belgia) fiind izolată cu mare atenţie şi competenţă.

Rasa  Piétrain excelează prin randamente foarte mari la sacrificare şi prin calităţile superioare ale carcasei, remarcându-se proporţiile ridicate de carne de calitate superioară.

La unii indivizi se sesizează o sensibilitate crescută la factorii de stres, îndeosebi cauzaţi de transport şi efort prelungit. Aceasta se datoreşte faptului că dezvoltarea inimii şi a plămânilor este uşor disproporţionată faţă de dezvoltarea corporală generală. Se încadrează prin excelenţă la constituţia fină. Animalele sunt de talie mijlocie şi au o lungime medie a corpului.

Rasa are o culoare bălţată: pe un fond alb sunt dispuse, neregulat, pete de culoare neagră sau negru-roşcate. Se remarcă în special dezvoltarea foarte bună a trenului posterior şi chiar a regiunilor spetelor de la trenul anterior. Capul este mic, cu profil uşor concav, iar urechile sunt mici şi purtate înainte. Trunchiul este potrivit de lung, dar larg şi adânc (cu linia superioară dreaptă). Crupa este lungă, largă şi dreaptă, iar şuncile posterioare sunt foarte dezvoltate. Membrele sunt scurte, fine, dar rezistente şi fără defecte de aplomb

În ţara de origine prolificitatea este mediocră, de 8-9 purcei/fătare, capacitatea de alăptare a scroafelor este bună, de 40 kg, iar consumul specific (pe perioada îngrăşării) este de 3,9 UN.

La noi în ţară prolificitatea a fost, în medie, de 8,2 purcei/fătare, capacitatea de alăptare de 35,3 kg, iar numărul de purcei înţărcaţi de 7,5 capete.

Precocitatea este bună; în perioada de testare, sporul mediu zilnic a variat între 500-550 g cu un consum specific de cca. 3,5 UN. Greutatea de 90-100 kg este atinsă la vârsta de cca. 7 luni.

Randamentul la sacrificare este foarte mare, de 78,4%, iar raportul carne/grăsime de 2,8-3,0:1. Calitatea carcasei este foarte bună: proporţia de carne este de peste 70%, cu predominarea celei de calitate superioară (şunca, cotletul şi antricotul), care reprezintă 45% din carcasă. Suprafaţa ochiului muşchiului Longissimus dorsi este foarte mare, de 40-42 cm2, iar proporţia de oase este foarte redusă. De remarcat că, după vârsta de 7 luni, ritmul de creştere scade concomitent cu capacitatea de valorificare a hranei, impunându-se sacrificarea animalelor îngrăşate la greutăţi mai reduse, între 85-90 kg. Rasa este încadrată în categoria raselor „paterne”, însă datorită sensibilităţii şi a pretenţiilor ridicate la condiţiile de întreţinere, efectivele s-au redus treptat.

Rasa Duroc

foto: kockmonster.com

Rasa Duroc are talie mijlocie spre mare, capul mic şi urechile mici atârnând înainte. Linia spinării este convexă. Spata este musculoasă, crupa are oblicitate pronunţată dar cu musculatură puternică, şuncile sunt bine dezvoltate, descinse până aproape de jaret, largi şi globuloase.

Membrele sunt potrivit de lungi, rezistente, cu osatura bine dezvoltată. Datorită formei chişiţei sprijinul se face în general pe vârful unghiilor dând acestei rase caracteristica de “mers în pense”. Culoarea este roşcată cu nuanţe de la roşu deschis, galben-auriu, până la roşu închis. Pielea este pigmentată cu părul potrivit de des. Este o rasă specializată pentru producţia de carne, a unui porc de păşune.

Tinetul la îngrăşat poate să realizeze un spor mediu zilnic de creştere de circa 650 grame/zi cu o grosime medie a stratului de slănină dorsal de 1,7-2 cm. Cu un consum specific de furaj pe perioada de îngrăşare de circa 2,9-3 UN/kg spor. Rasa se pretează foarte bine atât la creşterea în sistem extensiv pe păşune cât şi în sistem intensiv de tip fermă.

Prolificitatea este bună, obţînându-se în medie 8-9 purcei la o fătare.

Precocitatea este foarte bună. Carcasele sunt foarte apreciate datorită structurii perselate a cărnii. Se foloseşte că vieri terminali în încrucişările trirasiale şi tetrarasiale.

Rasa Mangaliţa

Rasa Mangaliţa formează aproximativ 28% din totalul porcinelor din ţară. Aria de răspândire cuprinde mai multe regiuni, mai ales lunca Dunării, Oltenia şi nordul Transilvaniei. Din punct de vedere al conformaţiei, porcul Mangaliţă este mezomorf (corpul se poate încadra într-un pătrat). Porcul de rasa Mangaliţă prezintă un corpscurt , de talie mijlocie, larg şi descins. Are capul mic, cilindric, cu profilul uşor concave. Ochii sunt mici şi negri. Urechile sunt potrivite şi puţin blegi.

foto: romania insider.com

Gâtul este scurt şi gros. Spinarea şi şalele sunt convexe. Toracele este destul de larg cucoastele bine arcuite. Crupa este larga, însă teşită. Abdomenul este laşat. Membrele sunt subţiri şi scurte, cu chişiţe moi, pe care calca adesea când sunt bine îngrăşaţi. Pielea este fina, elastica şi foarte subţire fiind pigmentată, fapt care apără animalul de arşiţa soarelui.

De asemenea botul, genele şi unghiile sunt totdeauna pigmentate. Părul este creţ şi des, cu două feluri de fire: lungi şi scurte.Din punct de vedere al culorii, se disting patru varietăţi de Mangaliţă: blonda sau alba, neagră, roşie sau pântece alb de rândunică (mai deschisă pe abdomen şi la subsori). La noi în ţară se găsesc primele trei varietăţi, din care varietatea albă este cea mai răspândită. Morfologic, varietăţile se aseamănă între ele. Porcul adult are în medie următoarele dimensiuni: înălţimea 68cm, lungimea 122cm, perimetrul toracelui 124cm, al fluierului 16,3cm. Greutatea corporală este de 280kg(la 3ani). Caracteristicile biologice (care sunt aceleaşi la toate varietăţile) sunt valoroase şi apreciate.

Astfel, sporul zilnic în greutate este de 600-800g, pentru 1kg greutate vie spor, consumă 5-6 unităţi nutritive. Este rezistent la intemperii şi la îmbolanăviri şi foloseşte bine păşunea. Precocitatea este potrivită, purceii cantarind la naştere 1kg, la 2 luni 12kg, la 6 luni 45kg, la 1 an 80-100kg, iar la 3ani putând ajunge la 300kg. Prolificitatea este redusă, 4-6 purcei, ceea ce constituie un defect al rasei.Instinctul matern şi de alăptare sunt slabe.

Randamentul la tăiere este foarte ridicat, de 80-85% cu grăsime în proporţie de 50-60%. Mangaliţa este considerată cea mai bună rasa de porci producătoare de grăsime. În perspective, această rasă va fi redusă numeric, urmând să ocupe aproximativ 18% din efectivul total de porci pe ţară.

 Fermierul Ioan Răşinar din judeţul Arad a crescut în trecut şi porci Marele alb şi Landrace, dar a rămas la Mangaliţa. Află de aici ce l-a convins!

Cum alegi rasa de porc potrivită pentru sacrificare?

Pentru a creşte precizia de apreciere a calităţii porcilor, în afară de greutate, la alegerea acestora pentru sacrificare se vă ţine cont şi de conformaţia acestora.

• Porcii proveniţi din rasele de carne Marele alb, Landrace, Duroc, Pietrain, precum şi hibrizii din aceste rase, au un corp lung cu adâncimile corporale reduse. La aceste porcine, lungimea corpului măsurată de la creştetul capului şi până la baza cozii este cu 10-20 cm mai mare decât perimetrul toracic, ţesutul muscular este bine dezvoltat la nivelul spetei, al jambonului şi al liniei superioare a corpului.

Mersul acestor animale este vioi, iar în timpul deplasării se sesizează mişcarea spetei. La nivelul bărbiei, depozitele de grăsime sunt reduse, iar la palparea corpului se constată o consistenţă tare.

• Porcii proveniţi din rasele de grăsime sau metişii din aceste rase au un corp scurt şi foarte adânc, lungimea corpului fiind mai mică decât perimetrul toracic. La aceste porcine ţesutul muscular este slab dezvoltat.

În regiunea bărbiei şi a abdomenului apar depozite masive de grăsime, coada este înfundată între fese, iar la palparea corpului se constată o consistenţă mai moale. Mersul acestor porci este mai greoi, iar în timpul deplasării, din cauza depozitelor masive de grăsime subcutanată, nu se poate observa mişcarea spetei.

• Porci proveniţi din rasele mixte Bazna, Alb de Banat, Alb de Ruşeţu au o conformaţie corporală intermediară, între porcii de carne şi cei de grăsime.

Bibliografie:

1. Cornoiu I (2008)- Creşterea şi exploatarea suinelor domestice, Editura Academicpres, Cluj-Napoca
2. Cuc Aurelia, I. Roşu, V. Potecea (2006) – Creşterea porcinelor de la A la Z, Editura Agrotehnică, Bucureşti
3. Dinescu S (2002)- Creşterea porcinelor pe coordonatele secolului XXI, Editura Ceres, Bucureşti
4. Dinu I (2001) – Ghidul crescătorului de porci, Editura Ceres, Bucureşti
5. Zeneci N. (2006) – Creşterea porcilor în gospodăriile familiale, Editura Cartea de buzunar, Bucureşti

Surse online:

www.revista-ferma.ro

https://www.semtest-bvn.ro/produse-bvn/vieri/duroc/