Ca urmare a interesului crescut pentru această rasă, am considerat că se cade să oferim cititorilor revistei Ferma câteva informaţii cu privire la principalele caracteristici morfoproductive şi de adaptare ale oii Ţigaie Sârbească.
Ţigaia este o rasă de oi nativă, care are la bază o ramură a unui cerc de rase vechi din Asia Mică, de unde provin majoritatea raselor domestice.
Această rasă cu aptitudini mixte (lapte, carne, lână) s-a adaptat excepţional la condiţiile variate de şes şi de deal din Europa de Est şi Centrală.
Oile Ţigaie se remarcă, în mod deosebit, prin carnea fragedă, suculentă, cu gust şi miros plăcut, fiind preferată la curtea sultanilor turci, dintre toate rasele de oi. Şi în zilele noastre, în România mieii de rasă Ţigaie îngrăşaţi sunt preferaţi la export, comparativ cu cei de rasă Merinos şi, mai cu seamă, de Ţurcană.
Impresionează prin masivitate corporală
Ambele tipuri de Ţigaie Sârbească au caractere comune care la deosebesc, evident, de toate celelalte tipuri de oi Ţigaie.
Ţigaia Sârbească impresionează, îndeosebi, prin masivitatea corporală; berbecii pot să atingă 170-180 kg, iar oile 80-100 kg, fiind considerată rasa de ovine cu cea mai ridicată greutate corporală din Europa.
Într-un studiu pe care l-am efectuat pe o populaţie de oi Ţigaie Somborska din localitatea Uzdin (Voivodina) greutatea medie a berbecilor a fost de 142 kg cu variaţii între 105 şi 168 kg.
Apoi, capul este lung, îngust şi puternic berbecat, iar urechile sunt mari, lungi (întinse pe faţă, ating vârful botului) şi blegi, jarul (părul de pe faţă şi membre) este de culoare neagră, caracter care se întâlneşte numai la aceste oi sârbeşti.
Lâna, de regulă, este mai groasă, diametrul fibrelor fiind cuprins între 35 şi 37 microni, la limita dintre lâna tip Ţigaie (30-37 microni) şi cea tip Stogoş (37-45 microni).
Performanţe, numai în condiţii excelente
La Ţigaia Sârbească, producţia de lapte este moderată (100-150 l/lactaţie), dar mieii au o greutate mare la naştere (5-7 kg la fătări simple şi 4-5 kg din fătări duble) şi o viteză excepţională de creştere, atingând la 3 luni o greutate de 30-32 kg. Tocmai această viteză de creştere ridicată a mieilor a atras atenţia crescătorilor de oi români şi nu numai.
Trebuie, însă, să precizez că Ţigaia Sârbească este mai pretenţioasă decât oile noastre autohtone, necesitând în stabulaţie adăposturi spaţioase (min. 7 mc/oaie), fânuri de calitate, circa 0,8-1 kg/zi de concentrate, cu 6 săptămâni înainte de fătare şi după fătare până la înţărcarea mieilor.
Aceste oi răspund productiv foarte bine dacă sunt păşunate pe pajişti cultivate.
Oile Ţigaie Sârbească montate cu berbeci din rasele de oi specializate pentru carne (Texel, Suffolk, Germană de carne cu capul negru, Hampshire) produc miei hibrizi cu viteză foarte bună de creştere (350-370 g spor mediu zilnic/zi).
Rezultate bune s-au obţinut şi în direcţia producţiei de lapte (peste 200 l lapte pe lactaţie) prin încrucişarea acestor oi cu berbeci din rasele specializate pentru lapte (Friză, Lacaune).
Oierii români care doresc în viitor să crească aceste oi trebuie să ştie că sunt performante, dar numai în condiţii foarte bune. Astfel…
FORMAREA ŞI RĂSPÂNDIREA RASEI
Oile Ţigaie Sârbeşti au două tipuri principale, un tip mai masiv – Ţigaia Somborska – localizată în centru şi nord şi un tip mijlociu – Ţigaia Ciocanska – răspândită mai mult în centrul şi sudul Serbiei.
În literatura de specialitate din Serbia se apreciază că oile Ţigaie au fost aduse aici cu câteva sute de ani în urmă, foarte probabil din România (Krajinovici 1992).
La nivel european se acceptă, pe baza unor dovezi istorice, că rasa actuală de oi Ţigaie s-a format prin încrucişarea oilor locale, din zona Dobrogei, cu ovinele cu lână mai fină aduse din Asia Mică.
De aici s-a răspândit în ţările din peninsula Balcanică, în Europa Centrală şi în sudul Ucrainei şi al Rusiei. Cele mai multe oi Ţigaie Sârbeşti se găsesc în Voivodina, Baranja şi Slovonija.
Oile Ţigaie Sârbească se găsesc în câteva mii de exemplare şi în România, în principal în judeţele Timiş şi Arad.
