Fără doar şi poate, această fosilă a trasat evoluţia în timp a porumbului modern. Este mult mai mic decât un ştiulete de porumb din zilele noastre, măsurând doar 16,3 milimetri în lungime şi 3,1 mm lăţime.
„Porumbul este cea mai importantă cultură a zilelor noastre, fiind cultivat în întreaga lume. Este cu adevărat interesant să aflăm cum a devenit atât de răspândit”, spune autorul principal Nathan Wales, de la Centrul pentru GeoGenetică al Muzeului de Istorie Naturală din Danemarca şi profesor la Universitatea din Copenhaga, citat de BBC.
Foto 1: Oamenii de ştiinţă au cartografiat genomul acestui porumb vechi de 5.310 de ani şi au concluzionat că este strămoşul varietăţilor moderne care au ajutat civilizaţia maiaşă să se dezvolte.
Primii fermieri, geneticieni de nevoie!
Analizele genetice ale fosilei vechi de 5.000 de ani arată modul în care fermierii timpurii au modificat ceea ce avea să devină una dintre cele mai importante culturi din lume.
Odată cu descifrarea genomului lui Tehuacan162, cercetătorii au ajuns la concluzia că toate varietăţile porumbului actual descind din această zonă a Mexicului şi susţin ipoteza că porumbul a fost „domesticit” mai întâi în zonele joase şi apoi cultivat pe terenuri mai înalte, înainte ca noua recoltă să fie răspândită în restul Americii.
Studiu asupra lui Tehuacan162
„Este un studiu captivant asupra celui mai vechi genom de porumb de înaltă calitate descoperit vreodată”, spune Kelly Swarts de la Institutul Max Plack, Germania. Swarts studiază de ceva timp istoria porumbului, dar nu a fost implicat în noua cercetare a danezilor.
Cunoaşterea modului în care s-au dezvoltat tulpinile timpurii de porumb ne poate ajuta să înţelegem această cultură aşa cum o ştim astăzi, explică Wales: „Este, dacă vreţi, o analiză similară cu felul în care studierea genelor de Neanderthal din ultimii ani ne-a oferit cunoştinţe importante despre primii oameni şi a evidenţiat genele care ar putea fi importante pentru a înţelege sănătatea umană astăzi”.
Studiul asupra lui Tehuacan162 a fost publicat recent în revista ştiinţifică „Biologie actuală” (en. Current Biology).
Originea porumbului, un mister desluşit
Fără doar şi poate, porumbul a contribuit decisiv la răspândirea civilizaţiei în America şi este un bun exemplu al modului în care oamenii au modificat semnificativ speciile de plante de-a lungul timpului.
Însă până la descoperirea fosilei din Mexic, originile porumbului au fost un mister, deoarece varietăţile moderne nu seamănă cu nici o plantă din flora spontană a zilelor noastre. Alte specii precum mărul sau grâul au la origine soiuri sălbatice care sunt strâns legate de forma lor originală, dar nu şi porumbul.
Biologii credeau, până nu demult, că strămoşul porumbului a dispărut cu foarte mult timp în urmă. Asta până când geneticianul George Beadle a descoperit că o specie de iarbă sălbatică, numită teosinte, avea cromozomi identici cu cei ai porumbului. Beadle a sugerat că cele două plante ar putea produce descendenţi viabili, ceea ce înseamnă că proveneau, de fapt, din aceeaşi specie, iar porumbul era doar o varietate domestică.
Era o singură problemă: teosintul nu semăna deloc cu porumbul. Însă Beadle a arătat că, din punct de vedere genetic, ele erau destul de asemănătoare şi diferă doar în ceea ce priveşte patru sau cinci gene specifice. Aşadar, era plauzibil ca fermierii timpurii să fi folosit teosinte pentru a creşte porumb în urmă cu câteva milenii.
Genele care confirmă evoluţia
Din punct de vedere genetic, Tehuacan162 se află undeva la jumătatea distanţei dintre primul porumb domesticit, care a apărut în urmă cu aproximativ 9.000 de ani, şi tipul de porumb pe care îl mâncăm astăzi.
• Nathan Wales şi colegii săi au selectat un genom complet care permite oamenilor de ştiinţă să studieze îndeaproape materialul genetic şi să compare dezvoltarea genelor care duc la această transformare dramatică a porumbului. Astfel, cercetătorii au descoperit noi perspective asupra unei gene numită tga1, responsabilă pentru învelişul dur ca piatra al seminţelor de teosinte. Studiul arată că gena tga1 exista deja în forma sa modernă în ştiuletele de porumb vechi de 5.000 de ani. Acest lucru indică faptul că învelişul seminţelor a fost una dintre primele modificări genetice empirice făcute de strămoşii fermierilor.
• Dar rezultatele echipei de cercetare au mai dezvăluit că o altă genă, zagl1, se afla şi ea în versiunea originară a porumbului. Această genă influenţează modul în care seminţele rămân ataşate de ştiulete sau cad când ajung la maturitate. E vechiul conflict între om şi plantă. Cea din urmă vrea să-şi răspândească seminţele, însă pentru fermieri este mult mai economic dacă acestea rămân pe ştiulete. Gena zagl1 a fost una dintre primele modificate în domesticirea altor culturi, cum ar fi orzul.
Foto 2: Teosinte este o iarbă sălbatică cu cromozomi identici cu cei ai porumbul. Și chiar dacă cele două plante nu seamănă deloc una cu cealaltă, este plauzibil ca porumbul să fie versiunea domesticită a teosintei
Teosinte, popcornul strămoşilor!
Există încă multe mistere în jurul evoluţiei porumbului şi a modului în care acesta s-a răspândit în întreaga lume. Este curios cum de au început oamenii să mănânce planta de teosinte cu coajă tare? „Când mă uit la poze cu teosinte, mă gândesc de ce ar vrea cineva să mănânce asta? Această întrebare mă ţine treaz noaptea”, spune Wales. Răspunsul ar putea fi foarte simplu: au făcut floricele de porumb! Beadle chiar a testat această teorie şi, da, boabele de teosinte arse chiar au gust de floricele de porumb.
Deci, cine ştie, se prea poate că porumbul şi-a început evoluţia ca un „pop-teosinte” de care strămoşii noştri se bucurau în timp ce stăteau înghesuiţi în jurul focului!
un articol de
NICOLETA DRAGOMIR