Cantităţile sunt prezentate drept recorduri istorice ale României. Mai mult, datele ministerului relevă şi numele unor localităţi unde fermierii au obţinut producţii uimitoare. De exemplu, la Cujmir, în judeţul Mehedinţi, un fermier ar fi obţinut la grâu o producţie de 10,2 t/ha!

Grâul în cifre oficiale

Având sub ochi tabelul cu datele miraculoase publicate de minister, am consultat în paralel şi statistica naţională oferită publicului larg de institutul de profil, INS. Ministerul a susţinut că la grâu, secară şi triticale a fost obţinută în această vară o cantitate totală de 10.163.887 tone pe o suprafaţă totală de 2.101.552 hectare, rezultând o producţie medie la hectar de 4,836 tone. Anul trecut, recolta naţională a fost de 8.475.062 tone, obţinută pe o suprafaţă de 2.148.192 ha, producţia medie la hectar fiind de 3,937 tone. Saltul de anul acesta ar fi de 0,899 t/ha. Ca observaţie: în baza de date a INS nu am găsit informaţii şi despre cultura de triticale, luată în calcul de autorităţi pentru statistica de anul acesta.
Au mai existat în anii anteriori creşteri atât de spectaculoase de la un an la altul? Da, în vara anului 2011, producţia medie la hectar a sărit de la 2,685 tone/ha cât fusese în 2010, la 3,656 t/ha. O diferenţă de 0,971 t/ha, deci un salt de producţie mai mare decât cel obţinut anul acesta. E adevărat că în anul următor, în 2012, producţia medie s-a prăbuşit la 2,650 t/ha, dar a revenit în 2013 la 3,462 t/ha. În 2014 a urcat la 3,587 t/ha, în 2015 la 3,774 t/ha, iar anul trecut, cum am spus, a fost de 3,937 t/ha.

Rapiţa şi mazărea pe axa timpului

La rapiţă, saltul producţiei medii la hectar nu a fost spectaculos. Anul acesta culturile au avut un randament mediu de 2,844 t/ha, iar anul trecut 2,835 t/ha. O diferenţă de numai 9 kg la hectar, suficientă însă pentru minister ca să anunţe publicului un ”record istoric al României”. Cantitatea totală, 1.684.795 tone, e prezentată de asemenea ca un record istoric. Un salt mare la producţia medie la hectar a fost făcut în vara anului 2016 (2,835 t/ha) faţă de 2015, când fermierii au obţinut o medie de 2,499 t/ha. Diferenţa de 0,366 t/ha e cu adevărat notabilă, faţă de cele 9 kg clamate de actuala conducere a ministerului. De menţionat că până în 2013, producţiile medii la hectar s-au situat sub două tone. În anul acela, saltul a fost de la 1,496 t/ha la 2,408 t/ha. Asta da diferenţă! Fostul ministru al Agriculturii de atunci, Daniel Constantin, ar putea flutura acum o astfel de performanţă. Dar, politic vorbind, Constantin a intrat în umbră. Să trecem la mazăre. Valorile înregistrate anul acesta te fac să te freci la ochi de uluială. Producţia medie la hectar este de, ţineţi-vă bine, 2,776 tone! Anul trecut, fermierii au obţinut mult mai puţin, 1,823 t/ha. Iată, un salt de producţie de 0,953 t/ha. În anii anteriori, cantităţile au fost şi mai mici, într-un singur an, 2011 ajungând la o valoare mai mare, aproape 2 t/ha. Anul acesta i-a întrecut însă pe toţi, curat record istoric, cum bine scrie MADR-ul pe site.
Or mai fi existat, totuşi, salturi uriaşe ale producţiilor medii la hectarul la mazăre? Sau cel de anul ăsta e fără precedent? Statisticile INS relevă că saltul cel mai mare a fost realizat în 2004, când a fost obţinută o cantitate de 2,644 t/ha, iar în 2003, cantitatea medie a fost de 1,249 t/ha. Iată o diferenţă de 1,395 t/ha! S-au mai petrecut, deci, minuni în agricultura românească.

Recorduri istorice plătite cu munca şi banii fermierilor
Există o singură cale sigură de a dovedi că datele comunicate de minister reflectă realitatea din teren: fermierii să prezinte actele justificative ale cantităţilor depozitate sau livrate. Abia atunci putem vorbi de date reale. Presupunând că producţiile-record sunt adevărate, mai trebuie spus un lucru: meritul este, în primul rând, al fermierilor şi specialiştilor, nu al politicienilor şi funcţionarilor, chiar dacă ministrul actual este agronom de meserie. Liviu Dragnea a susţinut că producţiile-record au fost obţinute, fiindcă fermierii şi-au primit subvenţiile la timp. E unul dintre factori, într-adevăr, cu condiţia ca toţi banii să fi fost investiţi în culturi. E poate timpul să mai afirmăm că un rol major în obţinerea de producţii mari de la un sezon la altul îl au companiile furnizoare de inputuri. Tehnologia de cultură se bazează pe produsele şi sfaturile oferite de aceste firme.

Amintiri din epoca de “Glorie”

PRODUCŢII MARI PE SUPRAFEŢE MICI

Petre Daea nu le-a dezvăluit jurnaliştilor şi numele fermierilor care au realizat producţii uimitoare la culturile recoltate în această vară.

Cheltuială mare, profit subţire

Am sunat la DADR Mehedinţi să aflu numele fermierului care a obţinut 10,2 t/ha la grâu, dar nu mi-a răspuns nimeni. Am apelat la sursele mele din zona privată şi, în cele din urmă, am aflat că omul se numeşte Petre Popescu şi cultivă în jur de trei sute de hectare în comuna Cujmir. ”N-am obţinut chiar 10,2 tone, producţia e undeva la 9,8 tone şi numai pe o suprafaţă de 4,76 ha, unde am cultivat soiul Rubisko de la Brise. În timp ce pe restul suprafeţei am folosit soiurile Arezzo şi Felix. Datorez în primul rând tehnologiei cantitatea obţinută. Am fracţionat de două ori tratamentele. Am intervenit mai des decât pe celelalte suprafeţe. Am intrat de mai multe ori cu utilajele, ceea ce a însemnat consum de carburant. Am obţinut producţia asta cu cheltuială mare, pe care n-o voi recupera din cauza preţului mic de valorificare a recoltei”, mi-a explicat fermierul oltean. El a adăugat că nu irigă, singura sursă de apă fiind precipitaţiile. Iar anul acesta grâul a fost ajutat de ploaie. Întrebat de subvenţiile agricole, Popescu mi-a spus că nu contează pe acestea: ”Nu m-au ajutat subvenţiile. Eu lucrez cu o firmă care îmi furnizează seminţele şi substanţele chimice necesare tratamentelor şi plătesc la recoltat”.

Ilie Nicolae: “Cel mai important lucru a fost soiul”

Pe locul doi la grâu s-a situat, potrivit statisticilor MADR, un fermier din Argeş, al cărui număr de telefon mi-a fost comunicat cu promptitudine de DADR Argeş. Ilie Nicolae reprezintă societatea Fructigena SRL, activă în zona localităţii Costeşti: ”N-am obţinut 10 t/ha, cantitatea e undeva la 9,7 t/ha. Eu consider că cel mai important lucru a fost soiul. Am semănat Illico de la Syngenta. L-am folosit pentru o suprafaţă de zece hectare. Producţia o voi păstra pentru mine, pentru o suprafaţă mai mare. Anul ăsta am avut o suprafaţă de 500 ha cultivate cu grâu; am folosit alte soiuri şi am obţinut producţii între 5000 şi 7000 t/ha”. Subvenţia? ”Da, a fost bine că s-a dat la timp, au fost bani pentru tratamente”, răspunde Ilie Nicolae. L-am mai întrebat pe fermierul argeşean cum au aflat funcţionarii DADR Argeş de recolta sa bogată, fie şi numai pe cele 10 ha: ”Eu nu le-am spus nimic, poate le-a spus băiatul meu”.

O mulţime de factori decisivi

Ca să aflu numele şi telefonul fermierului din comuna Răchiţi, jud. Botoşani, prezentat de minister ca ocupant al locului I la cultura de mazăre, cu o producţie medie la hectar de 6,1 tone, am sunat la DADR Botoşani. Funcţionarii au fost amabili şi în câteva minute am avut datele de contact. Fermierul se numeşte Gheorghe Niculăeş şi deţine societatea Agro Ind Com SRL. În 2015, Niculăeş s-a situat pe locul 7 în clasamentul celor mai performanţi fermieri din România. Ce mi-a spus fermierul despre producţia mare obţinută anul acesta la mazăre: ”Am cultivat soiul Salamanca, de la Saaten Union, pe o suprafaţă de 23 ha. A fost bine că a prins ploile de primăvară, la scurt timp după semănat. Am primit subvenţiile la timp. Recolta de mazăre o dau toată la furnizorul de seminţe, primesc 73-75 de bani/kg. E un preţ bun. Îmi ia toată cantitatea. Mazărea e o cultură rentabilă”.

Articol publicat in revista Ferma nr. 16 (199) (15-30 septembrie)