Sfecla de zahăr este o cultură care, aparent și uzual, nu necesită o atenție deosebită precum cartoful sau legumele, spre exemplu. Numai că, odată cu introducerea în cultură a unor hibrizi cu potențial sporit de acumulare a zahărului și datorită faptului că fermierii sunt plătiți în funcție de procentul de zahăr din rădăcinile de sfeclă, importanța unei culturi sănătoase a devenit o cerință prioritară. Obținerea unei producții de peste zece tone de zahăr/ha nu se poate face decât printr-o protecție fitosanitară desăvârșită.
Cercosporioza și făinarea – cele mai răspândite boli ale sfeclei de zahăr
• Cercospora beticola, ciuperca responsabilă de producerea Cercosporiozei (pătarea frunzelor), este un agent patogen care se dezvoltă în parenchimul frunzei în condițiile unui climat umed, în lunile iunie, iulie și august (în ultimii ani însă se întâlnește frecvent și în septembrie, din cauza schimbărilor climatice). Boala se manifestă prin apariția pe frunze a numeroase pete izolate sau confluente, cu diametru de 1-2 mm, rareori mai mari. Ele sunt ușor colțuroase sau rotunjite, la început galben-brunii, apoi cenușii și mărginite de o dungă brun-roșcată. Țesuturile din dreptul petelor sunt ușor cufundate și pe suprafața lor se formează, pe vreme umedă, o pâslă subțire, albă-cenușie, constituită din conidioforii și conidiile ciupercii. Boala poate provoca pierderi de producție la rădăcini de până la 20-25% și până la 30-35% la conținutul în zahăr. Există cazuri de atac extrem, când conținutul în zahăr poate să scadă chiar cu 50%, atunci când atacul este generalizat în august-septembrie (perioadă de maximă acumulare a zahărului). Se cunosc metodele agrotehnice de prevenire: asolament, rotație, lucrările solului, soiuri (hibrizi) rezistente, etc., precum și cele chimice: 2-3 sau mai multe tratamente preventive sau/și curative.
• Făinarea sfeclei este produsă de Erysiphe betae și se manifestă prin apariția pe frunze a unei pâsle prăfoase, de culoare albă (miceliul ciupercii). Petele sunt mai frecvente pe partea superioară a limbului. Acestea se întind și pot să acopere în scurt timp întreg aparatul foliar. Sunt mai sensibile la atac frunzele cu creștere încetinită (stres) și frunzele bătrâne. Spre sfârșitul perioadei de vegetație, simptomele se definesc sub forma unor puncte portocalii, apoi brun-negricioase. Prevenirea și combaterea se fac prin măsuri agrotehnice pentru reținerea apei în sol, distrugerea focarelor de infecție și prin metode chimice. Pierderile de producție se manifestă la masa de rădăcini prin diminuarea fotosintezei și mai puțin în procentul de zahăr acumulat.
Atacul virozelor: mozaicul frunzelor și îngălbenirea virotică
De mai puțină importanță se bucură însă alte afecțiuni ale sfeclei pe care e necesar să le subliniem aici. Mai ales că în acest an au avut o manifestare destul de agresivă. Este vorba de viroze. În acest an, dezvoltarea populațiilor de afide la toate speciile agricole (în special la cele horticole – pomi, legume, cartofi), a cunoscut praguri de dăunare rar întâlnite, cel puțin în zonele unde s-au înregistrat temperaturi și precipitații ridicate (lunile mai-iunie în aproape toate regiunile). Afidele sunt cele care transportă virusurile și le răspândesc în plantele de cultură. La sfecla de zahăr cele mai periculoase virusuri sunt Marmor betae, care produce mozaicul frunzelor, și Corium betae, care produce îngălbenirea virotică.
• Mozaicul frunzelor de sfeclă se manifestă pe întreaga perioadă de vegetație, însă sunt mai puțin evidente în timpul verii datorită temperaturilor ridicate. La câteva zile de la infecție apar decolorări ale nervurilor, însoțite de pete circulare, reticulare sau neregulate, de culoare verde-deschis. Odată cu dezvoltarea frunzelor, forma, mărimea și culoarea petelor variază foarte mult. Această viroză nu reduce semnificativ producția de rădăcini, dar diminuează cu 10-15% conținutul în zahăr.
• Îngălbenirea virotică a frunzelor se manifestă la început pe frunzele tinere, pe toată suprafața limbului, prin apariția unei rețele de pete difuze, verzi-gălbui, apoi galbene. În primele zile se îngălbenesc câteva frunze, iar mai târziu întreaga rozetă, cu excepția frunzelor tinere. Datorită acumulării de amidon în frunze, limbul se îngroașă și devine fragil, rupându-se ușor la îndoire. Pe frunzele bătrâne, îngălbenite, apar pete necrotice, brune sau roșiatice.
Aceste simptome ale virozelor descrise aici se confundă uneori cu bolile provocate de ciupercile menționate la început. Or, este foarte important să se definească aceste simptome, întrucât virozele se combat cu insecticide prin anihilarea – reducerea populațiilor de afide, iar ciupercile se combat, desigur, cu fungicide.
Asistența fitosanitară calificată, dotată cu laboratoare – microscoape, aparatură, specialiști -, este unica șansă în abordarea modernă a tehnologiei sfeclei de zahăr.
14 SEPTEMBRIE – „ZIUA SFECLEI” ÎN MOLDOVA
„Noi tendințe de modernizare și intensivizare în tehnologia sfeclei de zahăr” este tema celei de-a doua ediții a Simpozionului Asociației Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr Roman (ACSZR) – „Ziua Sfeclei”. Evenimentul va avea loc în ziua de 14 septembrie a.c., în ferma Vălenii Doamnei – Girov-Dochia, a firmei Business Agro Consulting SRL din Piatra Neamț.
În câmpurile demonstrative cu sfeclă de zahăr, structurate tematic pe Genetică și ameliorare; Fertilizanți și biostimulatori; Protecția culturii, se vor putea vedea pe viu performanțele tehnologiilor aplicate, dar și diferențele de producție într-un an dificil, cu ploi abundente în prima parte, secetă și arșiță în celalaltă parte a anului.
Articol publicat in revista Ferma nr.15(176) 1 – 15 septembrie 2016
