Structura unui sistem furajer se diferenţiază pe zone de vegetaţie (câmpie, deal, munte), specii şi categorii de animale, nivelul tehnologic aplicat. Furajele de volum (masă verde, fân, siloz, paie) în raţiile de furajare ale animalelor rumegătoare (taurine, ovine, ecvidee) au o proporţie de 50-80%, mai mare în zonele de deal şi munte, unde pajiştile permanente pot asigura peste 80% din necesarul acestor tipuri de furaje.

Seceta afectează şi pajiştile

Gestionarea optimă a unui sistem furajer în situaţia unor condiţii climatice extreme reprezintă, pentru fiecare crescător de animale, cea mai dificilă activitate pentru că ea condiţionează nivelul de întreţinere, sănătate şi productivitate al animalelor.

Anul agricol 2019/2020 a debutat la sfârşitul toamnei – începutul iernii cu o scădere drastică a cantităţilor de precipitaţii, care a continuat pe tot parcursul sezonului rece şi continuă şi în prezent. La nivelul României, în acest interval de timp, cantitatea de precipitaţii este de 5-10 ori mai scăzută faţă de media multianuală, favorizând instalarea unei secete pedologice moderate până la extremă, în multe regiuni ale ţării. De asemenea, diferenţa de temperatură, de 10-15 grade Celsius, între zi şi noapte, creează un stres puternic asupra creşterii şi dezvoltării plantelor.

Cauze principale ale degradării pajiştilor

În cazul pajiştilor permanente (sau seminaturale), dacă seceta va persista şi în perioada următoare, se va înregistra o degradare puternică a covorului vegetal, prin dispariţia din compoziţia floristică a unor specii perene de plante cu valoare furajeră ridicată şi înlocuirea acestora cu specii lipsite de importanţă furajeră, ce vor afecta atât producţia, cât şi calitatea furajului. Cele mai afectate suprafeţe de pajişti sunt cele cu o stare deja foarte avansată de degradare, ca urmare a neaplicării unui program special de gestionare şi exploatare a acestor terenuri.

Cauzele principale ale acestei degradări puternice a pajiştilor sunt:

1. Păşunatul continuu cu animalele, în orice zi sau sezon al anului, mai ales în perioada de iernare, constituie factorul cel mai important ce contribuie la degradarea floristică şi, în final, la distrugerea totală a covorului vegetal al pajiştilor.
2. Neaplicarea unor măsuri minime de întreţinere şi exploatare, conform obligaţiilor existente în orice contract de concesionare sau arendare a pajiştilor, încheiat între deţinător (consiliile locale) şi utilizator (crescător de animale).

Termen amânat de trei ori!

Scopul principal al amenajamentelor pastorale îl constituie programul de măsuri de întreţinere şi ameliorare a pajiştilor permanente, a unor tehnici speciale de exploatare şi gestionare a acestor suprafeţe, ţinând seama de condiţiile naturale specifice zonei şi de tipurile floristice de pajişti existente. Din nefericire, de la apariţia OUG nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente, care menţiona că modul de gestionare a pajiştilor se realizează pe baza amenajamentului pastoral, această acţiune nu a fost finalizată nici până astăzi. Deşi ultimul termen de finalizare al acestor proiecte a fost stabilit pentru 1 ianuarie 2020, s-a solicitat un nou termen, pentru 1 ianuarie 2021. De fapt, este a treia prelungire a termenului pentru ca aceste amenajamente să fie incluse atât în cadrul documentaţiei pentru concesionarea sau închirierea pajiştilor, cât şi pentru APIA, în vederea acordării de subvenţii.

Ce lucrări specifice de gestionare, întreţinere şi exploatare trebuie aplicate de către toţi utilizatorii de păşuni pentru diminuarea efectelor negative ale secetei care afectează suprafeţele de pajişti permanente şi semănate, aflaţi din ediţia 15-31 mai a revistei Ferma.

Am selectat pentru tine şi 9 specii furajere extrem de valoroase