• Creşterea intensivă se poate organiza la păşune sau în stabulaţie pentru tineretul la îngrăşat, de prăsilă, sau numai în stabulaţie pentru animalele adulte. La îngrăşat, proporţia de participare a concentratelor este de 50-70%, iar diferenţa este reprezentată de masa verde sau/şi de fibroase. Tineretul de prăsilă trebuie să beneficieze de mişcare şi de o hrănire la nivelul necesarului zilnic, pentru o dezvoltare corporală optimă, motiv pentru care li se repartizează cele mai bune păşuni naturale ameliorate sau, cel mai adesea, cultivate. Se asigură şi un supliment de concentrate (până la 50%), în funcţie de valoarea nutritivă a păşunii.

Sistemul de creştere intensiv în stabulaţie se aplică la adulte, mai ales pentru cele specializate pentru producţia de lapte, la care dorim ca energia consumată pentru mişcare să fie direcţionată spre obţinerea unei producţii mai mare de lapte.
• În sistemul de creştere semiintensiv se urmăreşte alternanţa dintre păşunat şi stabulaţie, preferată în perioadele foarte călduroase, când păşunea nu mai satisface cerinţele nutriţionale zilnice ale mieilor sau ale adultelor crescute pentru lapte sau carne. Acest sistem se recomandă în zona de şes şi depresionară, unde se pot înfiinţa pajişti cultivate sau se pot ameliora pajiştile naturale şi unde, totodată, se cultivă cereale.
• Creşterea în sistem extensiv se bazează pe hrănirea numai cu masă verde în perioada de păşunat sau cu alte furaje găsite ocazional (vreji de mazăre, vreji de soia, coceni de porumb, pănuşi de porumb etc.), fără să administrăm concentrate din stoc. În perioada de stabulaţie, hrana de bază o constituie fibroasele, grosierele, suculentele şi cantităţi mici de concentrate (0,3-0,5 kg/zi/femelă) în perioada de gestaţie târzie şi de lactaţie timpurie (alăptare). Sistemul de întreţinere este practicat de majoritatea crescătorilor de ovine şi caprine de la noi din ţară.
Toate cele trei sisteme de creştere necesită prezenţa ciobanului sau a îngrijitorului o perioadă mai mare sau mai mică de timp.

Cum îşi întreţin europenii oile?
La nivel european, în accepţiunea EFSA (European Food Safety Authority), există şapte sisteme de creştere a ovinelor şi a caprinelor şi acestea sunt: cu cioban, intensiv, semiintensiv, semiextensiv, extensiv, foarte extensiv şi mixt (combinaţie între primele şase sisteme).
• Agropastoralismul (cu cioban) este un sistem de gestionare a zonelor muntoase sau a pajiştilor neîngrădite semiaride, în care păşunile sunt de calitate inferioară sau insuficiente, necesitând deplasarea turmei de animale în timpul zilei sau pentru o perioadă de timp. Aceste păşuni sunt departe de fermă şi animalele, în timpul nopţii, stau în padocuri sau uneori se întorc seara la saivan. Aceste zone au climat imprevizibil, determinat fie de precipitaţii abundente sau arşiţă, fie de altitudini, condiţii nefavorabile culturilor agricole. Caracteristica principală a acestui sistem de management este aceea că oile sunt supravegheate de o persoană atât timp cât acestea se află la păşune. În acest sistem se întreţin oile mai rustice, foarte bine adaptate la condiţiile de climă specifice zonei.
• Sistemul intensiv este un model de management în care crescătorul nu este în mod constant cu oile, care sunt ţinute în stabulaţie permanentă fără acces la păşune şi sunt hrănite cu fibroase, furaje însilozate şi concentrate. Se aplică pentru ovinele/caprinele specializate în direcţia producţiei de lapte şi carne şi mai puţin pentru producţia de lână.

Pentru producţia de lapte sau carne, oile/caprele intră în mod obişnuit în producţie la vârsta de un an şi sunt grupate în turme separate pentru diferite etape ale ciclului de producţie, cu o rată ridicată de înlocuire (reformă). Femelele selecţionate pentru producţia de lapte, de obicei, sunt mulse de două ori pe zi, iar în perioada de montă căldurile sunt sincronizate prin tratamente hormonale specifice şi monta se face prin inseminare artificială.
• Sistemul semiintensiv presupune stabulaţie pe timpul nopţii şi într-o anumită parte a zilei şi întreţinere pe păşuni, în proprietate sau închiriate, împrejmuite sau neîngrădite, într-o anumită perioadă a zilei. Oile/caprele sunt hrănite cu fibroase, siloz şi concentrate, în combinaţie cu păşunatul pe păşuni ameliorate sau cultivate. Rolul crescătorului este de a asigura furajarea în adăpost şi de a muta animalele zilnic pe păşune. Ciobanul şi câinele (dacă este folosit) pot rămâne cu oile/caprele la păşune, dar nu este obligatoriu dacă păşunea este îngrădită.
• Modelul semiextensiv este un sistem de management în care crescătorul nu este în mod continuu cu oile/caprele. Fermierul are rolul de a aplica un amenajament pastoral eficient. Oile/caprele sunt întreţinute pe păşuni împrejmuite, unde stau timp de câteva zile sau săptămâni. Acestea sunt mutate pe alte păşuni când masa verde este insuficientă sau pot fi adăpostite în saivan doar în timpul fătărilor. Se poate interveni şi cu furaj distribuit suplimentar în perioadele critice. Acest sistem este practicat pentru producţia de carne în regiuni cu climă temperată sau mediteraneeană cu păşuni de bună calitate. De obicei, nu se aplică pentru producţia de lână.

• În sistemul extensiv fermierul supraveghează periodic oile/caprele, care sunt întreţinute în permanenţă pe păşuni izolate natural, neîngrădite şi fără adăpost. Rolul crescătorului este de a muta animalele în zone adecvate unde se găseşte masă verde pe păşune şi de a le îndeplini sarcinile de gospodărire necesare. Oile/caprele pot avea acces la unele păşuni ameliorate şi la furaj distribuit suplimentar în cazul în care păşunile folosite în mod obişnuit sunt foarte slab productive. Sistemul se aplică în regiuni/zone cu păşuni naturale, pentru producţia de carne şi lână (de exemplu, Marea Britanie). Acest sistem nu este practicat pentru rasele specializate în producţia de lapte.
• Sistemul foarte extensiv este asemănător cu precedentul, dar diferă prin faptul că fermierul nu mai intervine prin distribuire de furaj suplimentar sau mutare pe păşuni ameliorate. Crescătorul duce oile în zona de creştere cu păşuni neameliorate şi le adună la mari intervale de timp. Acest sistem se practică atât pentru producţia de carne, cât şi pentru lână, în regiuni cu păşuni naturale de calitate scăzută (mai frecvent în unele zone din Marea Britanie, Australia, Africa de Sud). Nu se aplică pentru producţia de lapte. În sistemul foarte extensiv de producţie a cărnii, oile formează turme mari de până la mii de oi, cu rata de înlocuire (reformă) relativ scăzută şi sunt selectate pentru adaptarea la condiţiile locale de mediu.
• Sistemele mixte sunt combinaţii ale primelor şase sisteme, ca de exemplu extensiv în timpul verii şi intensiv în timpul iernii, pentru producţia de carne sau lână.
În concluzie, creşterea ovinelor şi caprinelor din ţara noastră se încadrează în sistemele intensiv, semiintensiv şi extensiv, dar particular aplică elemente şi din celelalte sisteme acceptate la nivel european. Gradul de specializare, selecţia empirică a animalelor şi nu în ultimul rând tradiţiile crescătorilor români limitează aplicarea sistemelor EFSA.

Sorin-Octavian VOIA
Ioan PADEANU
USAMVB Timişoara

Un articol publicat în revista Ferma nr. 1/228 (ediţia 1-31 ianuarie 2019)