Florinel Ciocan, cu o experiență de 37 de ani de solar, produce legume pe 37 ari în spațiul protejat, la Matca. Principalele specii cultivate sunt roșiile, ardeii și castraveții.
Ultima recoltă de ardei a strâns-o la sfârșit de noiembrie. La 13 decembrie a fertilizat cu gunoi de grajd și a pregătit patul germinativ pentru Ciclul I de legume (tomate sau/și ardei).
”Am pregătit patul germinativ: îngrășarea pământului cu gunoi de grajd, apoi arătura. Imediat după Crăciun am început semănatul la roșii. În perioada 5-10 ianuarie începem semănatul ardeiului pe paturi la alveole, iar mai târziu în ianuarie – castraveții”, ne-a lămurit legumicultorul. Dezinfecția solului a făcut-o cu Nemasol, un produs agreat în producția bio, potrivit legumicultorului din Matca.
Calendarul grădinarului: Când facem principalele lucrări în cultura de tomate, ciclul 1, extratimpuriu și timpuriu
Calendarul grădinarului: Ce trebuie să faceți ca să nu compromiteți startul sezonului!
În primul rând, să procurați sămânță nefalsificată. O sămânță cu boli poate compromite întregul ciclu de producție. ”Avem furnizori de încredere, dar și ei pot fi înșelați. Pentru că în România nu e pusă la punct trasabilitatea seminței. Apoi, la noi s-au importat tot felul de boli, cu sămânța, cu baxurile, etc., iar sămânța românască, cu fructe gustoase, n-are rezistență la noile boli. N-avem randament cu genetica românească. Pe vremuri n-am avut probleme cu virusurile, Tuta Absoluta sau cu Tripsul. Acum avem, iar o serie de produse eficiente au fost interzise de CE”, arată Florinel Ciocan.
Legumicultorul și-a cumpărat în decembrie sămânța de ardei. Pentru 12.000 fire de kapia și ardei gras a plătit 4.900 lei. Fermierul spune că dacă sămânța e cu probleme, primul pericol la răsaduri sunt virusurile. Ceea ce impune semănatul din nou, dar în afara epocii optime, decalând ciclurile de producție.
În al doilea rând, analiza solului este un pas esențial.
Fermierul, care este și președinte al Asociației Naționale a Tinerilor Producători de Legume și Alte Produse Zootehnice Matca, a reliefat rezultatele unui buletin de analiză a solului în urma căruia a desprins câteva învățăminte, în concordanță cu specificitatea solului din Matca:
Calendarul grădinarului: Buletinul de analiză a indicat următoarele:
- Un pH al solului majoritar de 8: fapt ce duce la blocarea multor substanțe hrănitoare necesare pentru plante.
- Excese de azotați în sol, coroborat cu folosirea în neștiință a altor combinații de substanțe hrănitoare, fapt ce duce la o sumedenie de daune în culturi.
- Excese de clor și săruri care rezultă din folosirea îngrășămintelor neadecvate și care duc la distrugerea solului cu repercusiuni grave în culturile noastre. Câți dintre noi au întrebat de unde cumpăra aceste îngrășăminte despre compoziția elementelor acestora?
- Folosirea aparatelor de pulverizare fără a cunoaște cantitatea de substanță necesară la hectar, acest fapt ducând în final la rezistența bolilor și dăunătorilor.
În al treilea rând, fermierul amintește de Căderea plăntuțelor, care poate fi prevenită prin utilizarea produselor împotriva mucegaiurilor, spune acesta.
Experții din domeniu atrag atenția asupra a două boli păguboase: Mana de sol (Phytophthora parasitica), manifestată prin putrezirea rădăcinilor, a tulpinilor și a fructelor, și Căderea plăntuțelor (Pythium ultimum), cauzată de o ciupercă ce determină putrezirea plăntuțelor de răsad.
Aceste două boli sunt favorizate de umiditatea excesivă și de temperaturile ridicate și se transmit prin sporii de rezistență ai ciupercii din sol.
Florinel Ciocan: Legumicultura e foarte complexă. Prea mult frig sau căldură, prea multă umiditate sau prea mult soare strică. Trebuie controlați bine toți acești factori
Calendarul grădinarului: Vremea blândă sporește inamicii plantelor legumicole
Costel Vînătoru, directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) Buzău, avertizează că anul va fi și mai greu din cauza iernii cu temperaturi crescute. ”Bolile trec uşor peste iarnă pentru că se formează datorită condiţiilor de mediu, fie că vorbim de ciuperci, fungi sau viroze.
Cei mai periculoşi sunt dăunătorii, pentru că provoacă pagube foarte mari. S-au adaptat şi au devenit imuni la o mare parte a substanţelor de combatere care se folosesc astăzi. Spre exemplu: păianjenul comun, pe care îl întâlnim pe plante; tripsul, un dăunător periculos, minuscul, care se hrăneşte cu sucul celular al plantei şi care este vector de transmitere a unor boli de la o plantă la alta; Tuta absoluta, un alt dăunător extrem de periculos pentru că atacă tomatele, dar îl găsim acum şi pe alte plante, iar temperaturile ridicate îl face să se păstreze foarte bine, în schimb la ger nu rezistă; afidele, musculiţa albă de seră, pe care o regăsim şi în câmp, sunt dăunători duri; ploşniţa tomatelor, nematozii care se instalează pe rădăcinile plantelor. Dacă clima ar fi aşezată, undeva la 50 la sută din atacul acestor boli şi dăunători ar fi diminuat”, a precizat directorul BRGV pentru Agerpres.
