Una dintre cele mai îndrăgite sărbători ale iernii este cea a Sfântului Nicolae, așteptat cu nerăbdare de către copii (care în seara de ajun își pregătesc ghetuțele) pentru ca moșul Nicolae să le poată umple cu daruri.
Însă este posibil ca moșul să nu fie întotdeauna darnic dacă copii nu au fost cuminți în decursul anului și să le ofere o nuielușă. De aceea, prichindeii au însă o mică teamă de Moș Nicolae pentru că sfântului îi place să-i dojenească pe cei care greșesc.
Tradiția populară spune că Sfântul Nicolae este unul din cei mai importanți sfinți din tradiția ortodoxă care stă în stânga Părintelui Ceresc.
Cunoscut și sub numele de Sân-Nicoară, el păzește soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el pentru a ajunge la tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără căldură și fără lumină.
Protector al copiilor, este milostiv față de săraci, ajută văduvele, orfanii și dăruiește bani tuturor oropsiților.
Din bătrâni aflăm faptul că Sfântul Nicolae se mai serbează și pentru ajutor la boli și lovituri, dar și pentru sprijin acordat în orice situații.
Totodată, în noaptea de Sfântul Nicolae, tradițiile românești vorbesc și despre ritualuri magice, farmece și prognosticuri meteorologice.
În unele zone tradiționale, sătenii aduc crenguțe de pomi fructiferi și le păstrează în apă lângă icoane pentru a înflori până la Anul Nou, astfel, se va afla dacă anul care vine va fi îmbelșugat și roditor.
În altele, fetele se adună în ajunul sărbătorii pentru a face plăcinte, iar seara, la ora nouă fix, flăcăii năvălesc peste ele și petrecerea începe.
De asemenea, există obiceiul ca în ziua de Sfântul Nicolae (6 decembrie) feciorii să se organizeze în cete și să-și aleagă gazda unde vor merge pentru repetițiile colindelor de Crăciun și de Anul Nou.
