Sfântul Gheorghe – începutul simbolic al anului agrar. În calendarul popular românesc, ziua de 23 aprilie – Sfântul Gheorghe marchează începutul simbolic al anului agricol. Este o zi de hotar între iarnă și vară, când natura reînvie, iar activitățile agricole reîncep în forță. În satele tradiționale, această zi avea o puternică încărcătură mistică și practică.

Obiceiuri religioase și cultul Sfântului Gheorghe

Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai venerați sfinți în creștinism, considerat purtător de biruință și ocrotitor al soldaților și al celor neînfricați. În ziua de 23 aprilie, se obișnuiește:

• Să se meargă la biserică, unde se țin slujbe speciale.
• Oamenii se roagă pentru protecție împotriva duhurilor rele, boli și pagube.
• Se dau de pomană colaci, brânză, lapte și vin, pentru sufletele morților.

Ritualuri de protecție pentru gospodărie și animale

În tradiția rurală, această zi este marcată de multiple practici magico-rituale, cu rol de protecție a gospodăriei, turmelor și ogoarelor. Printre cele mai cunoscute:

• Stropitul animalelor cu apă sfințită sau cu rouă pentru sănătate și belșug.
• Împodobirea porților și a adăposturilor cu ramuri verzi (de obicei de fag, frasin sau rug), care simbolizează viața și puterea naturii.
• Păstorii aleg „baciul” și locul stânei, un ritual esențial pentru bunul mers al sezonului de pășunat.

Obiceiuri agrare: „Bătutul hotarului” și „pusul frunzelor”

• Bătutul hotarului: Tinerii din sat mergeau pe la marginea satului, lovind cu bețe și scanduri pământul, pentru a „alunga spiritele rele” și a delimita simbolic teritoriul fertil.
• „Frunza verde” la poartă: Se punea o ramură verde la poarta casei, în credința că aduce noroc și protejează de farmece.
• Semănatul de probă: Unii agricultori făceau un semănat ritualic, să vadă „cum prinde” grâul – ca semn pentru întreaga recoltă.

Superstiții și credințe populare

• Se crede că roua de Sfântul Gheorghe este vindecătoare. Fetele o adunau în zori și o păstrau pentru frumusețe.
• Cine doarme în dimineața zilei, va fi somnoros tot anul.
• Nu se lucrează, pentru că „lucrează strigoii” – zi cu puternică încărcătură magică.
• Se făceau descântece și vrăji de dragoste, dar și pentru „deschiderea norocului”.

Oile pleacă la munte: începutul transhumanței

Pentru păstori, 23 aprilie marchează începutul transhumanței – mutarea turmelor către munți, pe pășunile de vară. Era un moment de mare organizare comunitară:

• Se alege „baciul cel mare” care conduce turma.
• Se împarte laptele și se fac primele cașuri de probă.
• Se prognozează vremea: dacă astăzi e cald și senin, vara urmează să fie bogată.

Un patrimoniu viu: cum se păstrează azi tradițiile

Deși multe dintre obiceiurile vechi s-au pierdut, în satele românești încă se păstrează unele tradiții:

• Festivaluri pastorale, precum „Urcatul oilor la munte”.
• Reenactment-uri și târguri de produse tradiționale.
• În unele zone din Ardeal sau Moldova, încă se mai păstrează ritualuri de stropire, împodobire cu verdeață și alegerea baciului.

CITEȘTE ȘI: Bani în conturi pentru crescătorii de ovine și caprine. Peste 39 milioane euro plătiți de APIA!