Fiind printre primele, dacă nu chiar prima fermă din România de creștere a vacilor de carne Charolaise, am considerat util să împărtășim câteva idei fermierilor care sunt la început de drum, idei desprinse din experiență, din vizitarea a circa 20 de ferme din Franța, a unor expoziții cu animale de rasă, precum Salonul Internațional de Agricultură Paris, Sommet de l’Élevage, dar și din studiul unor materiale de specialitate din străinătate și în urma discuțiilor cu specialiștii asociațiilor din Franța. 

Recomandări practice desprinse din experiența proprie

Precizăm pentru cititori că avem o experiență în activitate de zece ani și în acest timp am realizat două importuri din zona tradițională a creșterii animalelor Charolaise, adică Clermont Ferrand – Franța, totalizând 63 animale de valoare genetică superioară, exclusiv pentru ferma proprie. În acest moment deținem un efectiv matcă de 55 de femele adulte, o parte provenind din import și o parte născute și crescute la noi în fermă, animale cu vârste între 3 și 13 ani. În cei zece ani am vândut animale în majoritatea județelor din țară, în jur de două sute de vițele și peste o sută de tauri pentru reproducție, către peste 30 de crescători. La toate aceste animale le cunoaștem genealogia pe mai mult de patru generații și avem colectate, de asemenea, și multe fotografii și date privind ascendenții animalelor din ferma noastră, aspecte care ne întăresc convingerile desprinse din activitatea practică. 

Considerăm, de asemenea, că cititorul fermier are asigurate condițiile de bază necesare întreținerii acestor animale, că aplică tehnicile de furajare și de medicație specifice rasei Charolaise, precum și că este preocupat de creșterea calității nivelului genetic al efectivului pe care îl deține. 

Calitățile maternale la nivelul rasei

Pentru început am dorit sa ne oprim asupra calităților maternale la nivelul rasei, acestea constituind punctul de plecare și cel mai important aspect în dezvoltarea unui nucleu valoros de animale Charolaise. 

Calitățile maternale le putem defini ca acele trăsături ale animalelor care ajută sau determină înmulțirea efectivului, cu costuri, intervenții și eforturi cât mai mici din partea crescătorului. La nivelul unei femele pentru reproducție, aceste trăsături sau abilități (însușiri) pot fi abordate și detaliate după cum urmează: 

– abilitatea vacii de a reintra în călduri cât mai repede după fătare; 

– abilitatea de a rămâne gestantă după prima montă/însămânțare;

– ușurința cu care dă naștere vițeilor (ușurința la fătare); 

– comportamentul după fătare și grija acordată vițelului; 

– abilitatea de a alăpta vițelul. 

Animalele Charolaise nefiind, în general, pretențioase în ceea ce privește îngrijirea, componenta genetică în cazul trăsăturilor menționate anterior își pune destul de serios amprenta asupra performanței economice a fermei și, mai mult, în satisfacția sau insatisfacția sufletească pe care o resimte fermierul în misiunea sa. Ca urmare, procesul de selecție corect dirijat va avea pe termen mediu și lung consecințe importante la nivelul fermei.

Abilitatea vacii de a reintra în călduri cât mai rapid după fătare

În principiu, animalele care sunt importate din străinătate trec printr-o perioadă de adaptare. Acest lucru se poate manifesta printr-o întârziere a ciclului de călduri, fie că animalul este vițică, fie după prima fătare, mai ales în condiții de secetă. Am constatat că acest lucru nu se întâmplă la animalele născute în ferma proprie odată ajunse la maturitatea sexuală. Pentru optimizarea fertilității, fermierul trebuie să aibă în vedere ca animalele importate să aibă un timp de acomodare de câteva luni, înainte să se gândească la reproducție, iar dacă vorbim de animale trecute de prima fătare, acestora trebuie să li se suplimenteze puțin rația sub aspect energetic (porumb, șrot) și să li se adauge neapărat minerale în furaj. 

Este important ca primiparele, în special, să aibă o condiție corporală bună sau foarte bună, adică să nu arate slabe, ci mai bine de nota 4 pe o scară de la 1 la 5 (unde 1 – slab; 3 – bun; 5 – gras). De asemenea, trebuie știut că odată cu lăsarea animalelor pe pășune se îmbunătățește considerabil fertilitatea, oricâte eforturi sau îngrijorări ar putea apărea în lunile de iarnă. Dincolo de încercările de îmbunătățire a condițiilor de exploatare, pot fi animale care nu rămân niciodată gestante, dacă provin din linii ce au acest defect ereditar. Vizual, de multe ori aceste femele sunt foarte bine îmbrăcate cu mușchi, având o constituție mai apropiată de un taur decât de o junincă, impunând a fi sacrificate dacă nu fată până la vârsta de 3-3,5 ani. 

Vițelele din perechile de gemeni în care unul dintre produși este mascul sunt întotdeauna infertile, deci nu vor fi oprite niciodată la reproducție, fiind necesară ținerea unei evidențe exacte a genealogiei animalelor din fermă. 

Între a doua și a opta fătare, o vacă cu calități maternale bune trebuie să fete după ceas, adică anul și vițelul! Menționăm că am avut trei exemplare cu un interval între fătări de sub 330 de zile pe parcursul a 4-5 ani la rând, aceste vaci intrând în călduri și rămânând gestante la circa 30 de zile după fătare. 

Așadar, cu o oarecare indulgență până la a două fătare și cu mai multă severitate după a două fătare, fermierul trebuie să își selecționeze în timp acele exemplare care reintră în călduri cât mai rapid după ce fată. 

Abilitatea de a rămâne gestantă după prima montă/însămânțare

Mai ales în cazul vacilor adulte, sunt și exemplare care reintră în călduri în mod repetat, rămânând gestante doar după mai multe însămânțări/monte. Acest lucru nu este de dorit, mărind intervalul dintre fătări și decalând programul de fătări, ajungând astfel să fete în iulie sau august când nu este iarbă destulă pe pășune. Astfel că până prin noiembrie, când animalele intră la grajd, vițelul nu va avea destul lapte pentru supt. În anii următori, fertilitatea poate avea, de asemenea, de suferit la aceste vaci, deoarece primul ciclu de călduri după fătărea anterioară apare toamna și cantitatea de iarbă, precum și compoziția acesteia nu favorizează instalarea gestației. Mai dureros este dacă se încearcă însămânțarea vacilor în astfel de cazuri, care va genera o irosire a materialului seminal. Operațiunea de însămânțare este recomandată cu precădere în situația vițelelor care nu au fost montate/însămânțate niciodată și a vacilor după a doua fătare cunoscute ca fiind foarte fertile, mergând astfel aproape la sigur! 

Mai sunt și cazuri rare în care unele vaci adulte manifestă călduri false, dar sunt deja gestante. 

Este recomandat ca din exemplarele care au nevoie de prea multe monte să nu se rețină vițele pentru reproducție. 

În următorul număr vom detalia și celelalte calități maternale esențiale pentru dezvoltarea unui nucleu valoros de animale Charolaise, și anume: ușurința la fătare; comportamentul după fătare și grija acordată vițelului; abilitatea de a alăpta vițelul. 

Emil POPA 

Cosmin POPA 

taurinedecarne@yahoo.com 

Articol publicat in revista Ferma nr.1(162) 1-31 ianuarie 2016