Chiar dacă a trecut o bună perioadă de timp de la domesticire, porcul actual mai are multe elemente biologice şi de comportament care s-au păstrat și, de aceea, nu pot fi ignorate. Selecția genetică a condus însă și la transformări esențiale, mai ales în privința ciclului reproductiv.
STARTUL UNUI CICLU PRODUCTIV
Perioada de timp de la momentul înţărcării purceilor şi până la următoarea montă este considerată ca fiind intervalul în care scroafele sunt „în aşteptare”. Pentru fermier, această perioadă de timp ar trebui să aibă o importanţă aparte, deoarece coincide cu startul unui nou ciclu productiv, dar şi cu bilanţul rezultatelor ciclului anterior.
Matematic, limita dintre cele două cicluri succesive poate fi calculată însă, deoarece avem de a face cu fiinţe vii, ar fi util să înţelegem şi ce anume se petrece în organismul scroafei în perioada acestor transformări.
REFACEREA FIZICĂ A SCROAFEI
Presupunând că fătarea a decurs normal, uterul scroafei are nevoie de o lungă perioadă de timp pentru a se reface şi a fi capabil să ducă o nouă gestaţie. Acest interval de timp se suprapune, în practică, perioadei în care scroafa alăptează, ciclul sexual al acesteia fiind blocat. Ca atare, este clar că întreţinerea şi, mai ales, furajarea în perioada de lactaţie ar trebui să susţină nu numai laptele consumat de purcei, ci şi refacerea fizică a femelei.
În acest context este dovedit faptul că perioada de aşteptare este influenţată puternic de durata lactaţiei. Cu cât lactaţia e mai lungă, cu atât perioada de aşteptare scade, stabilizându-se la 3-6 zile.
REGULI PENTRU „AŞTEPTARE”
Pentru a avea o perioadă de aşteptare normală ar fi de reţinut următoarele reguli:
• Menţinerea scroafei în lactaţie pentru minim 21 de zile;
• Scroafa nu ar trebui să piardă în perioada de lactație mai mult de 10% din greutatea corporală din ziua fătării;
• Asigurarea unei furajări care să susţină atât producţia de lapte, cât şi refacerea uterului – în medie, 6,5 kg/zi. Cu fiecare kg de furaj consumat în plus zilnic, riscul pierderii scroafei până la următoarea fătare scade cu 30%!
• Disponibilitatea apei de bună calitate, la discreţie;
• Menținerea temperaturii în maternitate între 17 și 22oC; în afara acestui interval, consumul voluntar de furaj este alterat;
• Cea mai bună rată a fătărilor şi cea mai bună prolificitate se obţin de la scroafele care au intrat în călduri şi au fost inseminate în perioada de timp cuprinsă între zilele 3 şi 5 de la momentul înţărcării;
• Nu limitaţi furajarea şi accesul la apă în ziua înţărcării. Stresul separării scroafei de purcei este mai mult decât suficient!
PREGĂTIREA PENTRU OVULAŢIE
Separarea scroafei de purcei în ziua înţărcării e un moment traumatizant şi stresant atât pentru mamă, cât şi pentru purcei. Cu toate acestea, acum e momentul în care, datorită dispariţiei stimulilor generaţi de supt, organismul scroafei intră într-o nouă fază a ciclului sexual, în care organismul pregăteşte următoarea ovulaţie. Chiar dacă rata ovulaţiei nu pare să fie mult influenţată de durata lactaţiei, în mod cert, rata concepţiei şi fertilizarea în sine, sunt.
REVENIREA ÎN BOXELE COMUNE
Intrarea în perioada de aşteptare coincide cu mutarea scroafei în altă locaţie, ceea ce reprezintă o sursă suplimentară de stres. De multe ori, scroafele înţărcate, care au stat izolate în maternitate aproximativ o lună, ajung să se reunească din nou în grupuri, în boxele comune de aşteptare. Aici, în mod evident, începe lupta între scroafe pentru stabilirea ierarhiei, motiv pentru care pot apărea accidentări şi pierderi ca urmare diferențelor de talie, dar şi de temperament. Chiar dacă mişcarea şi gruparea în sine a animalelor poate conduce la o stimulare a apariţiei căldurilor, regulă valabilă mai ales pentru scrofiţe, lotizarea în acest moment este esenţială. Ca de altfel, şi furajarea.
un articol de
IOAN LADOȘI
USAMV Cluj-Napoca
