Infecția este foarte ușor de depistat datorită colorației albe a ramificațiilor sau a tulpinilor atacate. După recoltare, când fermierul face o inspecție a miriștii, observă tulpini verzi cu măduva nealterată, dar și tulpini de culoare albicioasă, afectate de patogen. Tulpinile uscate, fără măduvă, sunt semne că planta și-a încheiat perioada de vegetație forțat, determinată de anumiți factori biotici, cum ar fi atacul de gărgărița tulpinilor sau de infestarea cu Sclerotinia.
Patogenul rezistă în sol între 5 și 10 ani
Cunoașterea ciclului de viață al patogenului este cheia de la care trebuie să se pornească în managementul culturii de rapiță referitor la această boală. Totul începe de la infestarea solului cu scleroți (organe de înmulțire vegetativă a sclerotiniei), infestare cauzată de cultura premergătoare afectată de Sclerotinia. Scleroții au capacitatea de a rezista în sol între 5 și 10 ani, dacă au condiții favorabile. Cultura premergătoare care poate infesta solul cu scleroți este fie floarea-soarelui, fie soia, având în vedere că Sclerotinia este o boală comună și pentru aceaste culturi. Bineînțeles că și o cultură de rapiță infectată poate fi sursă de infecție.
Scleroții aflați în sol, la o adâncime de 2-3 cm, în condiții de umiditate prielnice, germinează formând apoteci, care vor genera ascospori. Aceștia sunt preluați foarte ușor de vânt și propagați în cultură, unde vor genera infecția noilor plante cu Sclerotinia. Pentru a genera însă o nouă infecție, sporii au nevoie de materie organică pe care să se fixeze, să germineze și de unde să pătrundă apoi în interiorul plantei. Rolul de materie organică le revine petalelor florilor de rapiță care, după scuturare, datorită umidității din lan provocate de ploi sau de rouă, rămân lipite de tulpină sau de ramificații. În locul respectiv, sporii germinează permițând ciupercii să pătrundă până în interiorul plantelor. Din acest moment, ciuperca se dezvoltă până în faza apariției de noi scleroți ce vor infesta solul, devenind sursă de infecție în anii următori, iar pentru plantă înseamnă distrugerea țesuturilor și implicit moartea timpurie, întrucât apa și nutrienții nu mai au cale liberă spre etajele superioare, acolo unde ar fi trebuit să ajungă pentru a umple cât mai bine boabele din silicve.
S-a demonstrat că precipitațiile din timpul înfloritului, în cantități mari, peste 30-50 mm într-un timp scurt, au efect pozitiv în evoluția infecției. Iar în acest an, în România, aceste condiții au fost îndeplinite întru totul.
Măsuri agrotehnice și tratamente preventive și curative
Pentru controlul acestei boli se impun măsuri agrotehnice, ce țin în primul rând de asolament, de managementul aplicarii fungicidelor, precum și de alegerea hibridului cu toleranța cea mai bună la Sclerotinia.
Legat de asolament, datorită creșterii constante a suprafețelor cultivate cu floarea-soarelui și cu rapiță, presiunea bolii este tot mai ridicată. Alături de aceste două culturi, vine puternic din spate cultura de soia, așa că pe viitor fermierii vor avea mari probleme în a face un asolament corect. Deja am întâlnit situații în care fermierul revine cu rapița de toamnă la doi sau trei ani. Dacă fermierii vor nesocoti un asolament corect în favoarea cultivării de plante care asigură profituri ridicate, vom ajunge cel mai probabil în situația ca Sclerotinia să fie o foarte mare problemă.
Alături de măsurile agrotehnice, precum asolamentul, managementul resturilor vegetale, lucrările solului, foarte important este fungicidul aplicat cu scop preventiv și/sau curativ și implicit momentul aplicării fungicidului. Unii fermieri nu realizează că momentul aplicării fungicidului este crucial. Aplicarea trebuie făcută atunci când cel puțin 30% din florile de pe tulpina principală sunt înflorite. În cazul în care condițiile se mențin prielnice bolii, prin precipitații puternice și temperaturi între 15-20 grade, se impune un al doilea tratament atunci când 50-60% din lan este înflorit. În cazul în care condițiile meteo nu impun al doilea tratament, primul cu siguranță este suficient, asta dacă a fost aplicat în momentul oportun.
Factorul genetic în controlul bolii
Al treilea element important în managementul Sclerotiniei este rezistența hibridului. Rezistența genetică la patogen este un factor determinant în limitarea infecției. Din acest motiv, specialiștii KWS, în procesul de selecție, au înlăturat și înlătură mereu linii și hibrizi sensibili la Sclerotinia, lansând mai departe spre promovare doar hibrizi rezistenți. De asemenea, pentru mai multă siguranță, KWS prin departamentul de Product Management, testează la nivel de fermă, timp de minim trei ani, hibrizii noi de rapiță de toamnă, astfel încât decizia promovării la vânzare a unui hibrid să se producă doar în momentul în care avem certitudinea că acel hibrid este cel mai bun și mai bine adaptat. Anul acesta, spre exemplu, a fost lansat hibridul de rapiță Factor KWS, care pe lângă potențialul uriaș de producție, excelează și prin rezistența sporită la principalele boli ale rapiței, printre care și Sclerotinia.
Cultura de rapiță este una dintre cele mai tehnologizate culturi și pune fermierul în fața multor provocări, dar oferă și cele mai mari satisfacții celor care o cultivă în cele mai bune condiții.
Nicolae LUPU
KWS Semințe – reprezentant product management și agroservice pentru centrul și vestul țării
Articol publicat in revista Ferma nr.15(176) 1 – 15 septembrie 2016
