Peştele şi pescăriile au ocupat şi ocupă încă un loc important între domeniile de interes naţional, mai ales datorită rolului pe care îl au prin potenţialul de resurse alimentare, prin aportul la crearea unor interelaţii trofice, prin generarea şi meţinerea zonelor umede şi a biodiversităţii ihtiologice şi avifaunistice. Pescuitul şi acvacultura, alături de prelucrarea peştelui şi comerţul cu peşte şi produse din peşte, sunt activităţi prezente în toate regiunile ţării, dar în unele zone izolate, precum Delta şi Lunca Dunării, zona Clisura Dunării, pescuitul reprezintă una dintre principalele activităţi cu specific productiv, care oferă locuri de muncă şi surse de venituri pentru populaţia locală.

2018 – an dramatic pentru piscicultură
În orizontul următorilor minim 4-5 ani, se preconizează o scădere a producţiei naturale de peşte în Delta Dunării, în principal din cauza nivelurilor foarte mici ale apelor Dunării în anul 2018. Semnalul de alarmă a fost făcut public pentru prima dată la Iaşi, de către Neculai Patriche, directorul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură Galaţi, în cadrul întâlnirii de bilanţ 2018 pentru cercetarea agricolă moldavă, în prezenţa conducerii ASAS şi a MADR, organizată în premieră de către Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi, prin Centrul de Excelenţă pentru Cireş şi Nuc, de la Sârca-Bălţaţi, judeţul Iaşi.
Mai multe areale piscicole s-au restrâns şi au ajuns la nivel de japşă – o depresiune de mică adâncime, acoperită de apă numai în timpul revărsărilor, în care se dezvoltă o fanerogamă abundentă. Din cauza transformării periodice a materialului vegetal prin putrezire şi a oxidării substratului mâlos, aceste zone nu sunt propice pentru peşti, putând fi exploatate doar atunci când sunt populate ulterior aplicării unor măsuri agrohidrotehnice de profil.

Practici interzise
În acelaşi context, al scăderii nivelurilor apelor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, în data de 8 noiembrie 2018, Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD) a anunţat faptul că, în baza atribuţiilor şi prevederilor legale în vigoare, a stabilit, prin Decizie a Guvernatorului ARBDD, prelungirea după data de 30 septembrie, respectiv până la 15.11.2018, a perioadei de interzicere a folosirii năvodului în delta şi în lunca inundabilă a Dunării, precum şi în celelalte lacuri litorale, în activitatea de pescuit comercial, cu excepţia Complexului Razim – Sinoie. Cum utilizarea uneltelor de tip năvod poate afecta stocurile de peşti şi alte componente ale biodiversităţii din mediul acvatic, lacuri şi bălţi, această decizie a fost luată şi ca urmare a consultărilor avute în cadrul şedinţei Comisiei Interne de Analiză a ARBDD, a punctului de vedere emis de Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Ecologie Acvatica, Pescuit si Acvacultura Galaţi, înregistrat la ARBDD cu nr. 17 875/16.10.2018 şi adresa Ministerului Mediului nr. 22 048/7.11.2018.

Disciplina pescarilor
Dincolo de factorii climatici, evoluţia producţiei naturale de peşte în Delta Dunării depinde foarte mult de atitudinea pescarilor şi de modul în care aceştia vor putea proteja puietul prin respectarea perioadei de prohibiţie şi prin efectuarea practicii de pescuit cu metode selective. Altfel, odată intrat în instrumentele de pescuit neselectiv, puietul este pierdut definitiv şi se ivesc mari probleme legate de regenerarea fondului de pescuit pentru anii următori.
Singurul producător de sturioni din ţară, ce elaborează şi aplică tehnologii proprii, moderne, compatibile la nivel mondial este Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi Acvacultura Galaţi, cel mai important producător de material piscicol cu calităţi bioproductive superioare (puiet şi peşte de consum din speciile crap, ciprinide asiatice, somn, şalău, caras, ştiucă). ”Prin ICDEAPA, Galaţiul reprezintă punctul central al dezvoltării sturioniculturii moderne în România. Primele cercetări moderne s-au făcut aici şi s-au pus la punct toate tehnologiile privind reproducerea artificială, dezvoltarea post-embrionară, creşterea sturionilor. Sigur, s-a continuat cu toate resursele existente, respectiv crap, ştiucă, somn, şalău, rac, astfel încât instituţia a pus la punct toate tehnologiile, astfel încât acestea să poată fi transferate către beneficiari. Astfel, prin preluarea acestor tehnologii s-au creat câteva complexe piscicole cu fonduri europene. Valoarea totală a proiectelor realizate prin transfer de tehnologii de la instituţia noastră depăşeşte 5 milioane de euro”, preciza Neculai Patriche.

Atenţie şi la bolile de import ale peştilor
Conform aceluiaşi interlocutor, în Europa, până în anul 1990, pescăria românească a ocupat locul al doilea, după cea a fostei URSS. În momentul de faţă, din păcate, România nu se mai regăseşte pe asemenea poziţii în statisticile internaţionale. Mai mult decât atât, odată cu regresul industriei de profil şi cu abordarea/gestionarea inadecvată a acestei bogăţii naturale extraordinare a României, s-a ajuns în situaţia de astăzi, când se semnalează pericole chiar foarte mari, inclusiv privind sănătatea peştilor. ”Verificarea calităţii produselor din pescărie, a materialului biologic, rămâne un capitol important şi, din păcate, deficitar în România. Din păcate, importurile de material biologic pot aduce factori de îmbolnăviri grave. Profit de ocazie şi ridic o problemă deosebit de serioasă. După ce până acum s-a discutat despre îmbolnăviri la taurine, suine, caprine, uitaţi că apare un nou flagel şi anume o îmbolnăvire virală la crap, care poate să producă mortalităţi de până la sută la sută. Se pare că virusul este exacerbat în Serbia şi a fost depistat în sudul României. Urmărim cu foarte mare atenţie această îmbolnăvire care, din punctul meu de vedere, după experienţa de mulţi ani în domeniul patologiei acvatice, poate fi stopată prin metode relativ simple. Sunt metode pe care, de altfel, le-am şi testat, respectiv ruperea căilor de transmitere prin introducerea în apă a unei substanţe ieftine, respectiv a clorurii de var”, sublinia specialistul.

În viitoarele numere ale revistei, vom prezenta unele aspecte importante legate de evoluţia industriei pescăreşti româneşti, procesare/impact asupra cercetării, precum şi noutăţi din anul 2019 în activitatea Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură Galaţi.

Neculai Patriche: ”Reducerea nivelurilor apelor Dunării din anul 2018 a condus la restrângerea arealului piscicol în Delta Dunării. Există multe unităţi piscicole care nu mai pot fi inundate. În Deltă, producţia naturală de peşte era undeva la 12.000 de tone, chiar cu un anumit excedent anual, însă în actualele condiţii, consider că reducerea va fi chiar aproape la jumătate”.

TEHNOLOGIA AGRO-PISCICOLĂ
Specialistul gălăţean Neculai Patriche a subliniat aspectul scăderii producţiei naturale de peşte în următorii ani, asociindu-l cu prezentarea, la Iaşi, a uneia dintre importantele direcţii de cercetare autohtonă care poate influenţa nivelul producţiei totale de peşte, respectiv tehnologia agro-piscicolă. ”Asolamentul agro-piscicol este, practic, inspirat din ceea ce, odinioară, făcea Nilul şi presupune un ciclu de producţie în bazinele piscicole «agricultură cu piscicultură». Ideea de la care s-a pornit a fost aceea că sedimentele sunt bogate în elemente nutritive, ceea ce ar conduce la producţii ridicate. Multă lume este de părere că pământul se reface repede. În decursul a şapte ani de cercetări, am avut ocazia de a constata că nu este chiar aşa. Structura solului nu se reface atât de uşor. Abia anul acesta, după şapte ani de producţie agricolă, abia-abia am reuşit să echilibrăm solul şi să obţinem producţii apropiate de cele din cultura mare, respectiv 4 tone/ha la floarea-soarelui şi 10 tone/ha la porumb. Acum, suntem la faza în care, după 7 ani de agricultură, încercăm să vedem ce se întâmplă în piscicultură.”, menţiona specialistul.

PATRIMONIUL DE INTERES PESCĂRESC AL ROMÂNIEI
Potrivit datelor oficiale ale MADR, reţeaua hidrografică a României este de 843.710 ha, ceea ce reprezintă peste 3,5% din suprafaţa totală a ţării. ”În prezent, patrimoniul de interes pescăresc al României, constituit din suprafeţe acoperite permanent sau temporar cu ape, este apreciat ca având o întindere de aproape 500.000 ha de ape stagnante, 66.000 kmp de ape curgătoare din zona de munte, colinară şi de şes şi 25.000 kmp de ape marine din Zona Economică Exclusivă la Marea Neagră. Numărul fermelor de acvacultură înregistrate de ANPA în Registrul Unităţilor de Acvacultură (RUA) a crescut de la 381 în 2005, la 940 în 2012, din care 257 pepiniere şi 693 crescătorii. Structura pe specii a producţiei piscicole din România până în 2005 a fost dominată de ciprinide, atât de origine indigenă, cât şi de origine asiatică, reprezentând 85% din total, restul de 15% fiind reprezentat de păstrăv, şalău, ştiucă, somn, sturioni de apă dulce”, arată MADR.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 2/229 (ediţia 1-14 februarie 2019)