Începe sezonul rece şi, chiar dacă nu e zăpadă pe păşune, caprele trebuie să intre în stabulaţie pentru că au păr rar şi suferă de frig. Temperaturile scăzute combinate cu vântul rece pot îmbolnăvi caprele, care sunt foarte vulnerabile, în special cele gestante.

Cum facem trecerea la întreţinerea în adăpost!

În primul rând, trebuie schimbată raţia zilnică şi de la suculente, precum masa verde, se va trece la hrănirea cu furaje conservate, ca fibroase (fân), grosiere (paie, vreji), suculente (siloz, sfeclă, etc) şi concentrate (grăunţe de cereale sau granule). Din luna a 4-a de gestaţie, furajele de volum se scot treptat şi baza hrănirii va fi constituită doar din fân şi amestec de concentrate.

Furajele conservate trebuie să asigure necesarul zilnic de nutrienţi pentru întreţinerea funcţiilor vitale, creşterea intrauterină a iedului şi refacerea rezervelor corporale de grasime.

Dar mai e nevoie de ceva

Chiar daca luăm în calcul asigurarea raţiei din punct de vedere energetic şi proteic, de o mare importanţă este asigurarea vitaminelor şi mineralelor (macro şi microminerale) pentru ca precesele fiziologice, care au loc în organism, să decurgă fără a afecta sănătatea caprelor.

Dintre macroelementele necesare pentru rumegătoare, în special vaci, oi şi capre, de o deosebită importanţă este sodiul şi clorul, asigurate prin clorura de sodiu (NaCl) – cunoscută popular sub denumirea de sare. În literatura de specialitate se menţionează că sarea conţine 31% sodiu şi 61% clor.

Plantele şi cerealele sunt sărace în sodiu şi clor, motiv pentru care raţia trebuie suplimentată pentru ca animalele să-şi satisface cerinţele. Pe lângă rolul pe care îl îndeplineşte în organism, sarea este şi un bun conservant prin eliminarea apei din mediul în care este adăugată, reducând astfel posibilitatea înmulţirii bacteriilor.

Sodiul este vital pentru organism

El îndeplineşte multe roluri:

• Contribuie la menţinerea temperaturii corporale, a transportului chimic şi a funcţionarii normale a sistemului nervos. Sodiul, împreună cu potasiul (K+) şi clorul, reglează pH-ul (aciditarea sau alcalinitatea) şi presiunea osmotică.

• Deficitul de sodiu nu este întotdeauna uşor observat, dar poate duce la scăderea poftei de mâncare, reduce fertilitatea şi producţia de lapte şi chiar scade masa corporală.

• Primul semn de deficienţă de sodiu este obsesia apetitului pentru sare prin lingerea lemnului, solului sau transpiraţiei de la alte animale.

• Excesul de sodiu nu este, în general, o mare problemă atâta timp cât animalele au acces liber la apă de bună calitate.

Ce rol are clorul?

• Clorul este implicat în absorbţia aminoacizilor şi mineralelor, digestia proteinelor, reglarea presiunii osmotice şi menţinerea echilibrului acido-bazic. Când sunt digerate proteinele din furaj, clorul contribuie la formarea acidului clorhidric, care este o componentă importantă a sucului gastric. Este, de asemenea, implicat în transportul de oxigen (O₂) şi dioxid de carbon (CO₂).

• În organism clorul se găseşte sub formă de clorură şi concentraţia totală este de aproximativ 0,10-0,11%. Animalele elimină mai mult de 90% din cloruri prin urină. Dacă în plasmă este o concentraţie ridicată la clorură, este cauzată probabil de deshidratare sau acidoză metabolică.

• Rata de absorbţie pentru clorură este de 100%, iar de sodiu de aproximativ 80-90%. Atât deficitul, cât şi excesul de clorură sunt extrem de rare. Prin urmare, este foarte important să ne concentram pe celalalt element din compoziţia sării, şi anume sodiul.

un articol de

SORIN-OCTAVIAN VOIA

LUDOVIC CZISZTER

USAMVB Timişoara