România este o ţară bogată din punct de vedere al apei dulci pe care o are la dispoziţie. Volumul total mediu de apă care, teoretic, poate fi folosit, depăşeşte 38,34 de miliarde de metri cubi. Această cifră reprezintă, atenţie, doar volumul care ar putea fi exploatat, având în vedere configuraţia albiilor, accesibilitatea, etc. Volumul total de apă care curge prin şi sub România, însă, este de 134,6 mld. m.c. O perspectivă frumoasă, dacă punem în balanţă faptul că, în ultimii ani s-au utilizat doar în jur de 7-8 mld. m.c., adică în jur de 20% din resursa existentă. Din această cantitate, aproximativ 16% a fost folosită pentru nevoile populaţiei şi doar puţin mai multă, spre 23%, a fost utilizată în agricultură. Restul, covârşitorul procent de peste 60%, a fost „înghiţită” de industrie, carefoloseşte de aproape trei ori mai multă apă decât agricultura!
Suprafeţe agricole de zece ori mai mari!
Doar aproximativ 4% din resursa existentă potrivit gradului de amenajare a bazinelor hidrografice a reprezentat-o apa utilizată în agricultură. Deci, dacă ar fi să tragem o primă concluzie, aceea este că avem cu ce uda suprafeţe şi de zece ori mai mari decât cele irigate în prezent.
Conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică (INS), suprafaţa totală a terenurilor amenajate pentru irigare se ridică la aproape 3,2 milioane ha. Dacă vorbim, însă, despre câte sunt irigate efectiv, atunci cifra scade chiar şi de zece ori…
Unde s-ar găsi aceste suprafeţe?
Dacă la capitolul volum stăm (prea) bine, la capitolul distribuţie lucrurile sunt un pic diferite. Din volumul total de apă disponibil, puţin peste jumătate, adică 20 mld. m.c. este asigurat de Dunăre. Deci, iată cum, dintr-odată, cea mai mare parte a suprafeţelor teoretic irigabile se aliniază de-a lungul fluviului. Lucru până la urmă deloc rău, având în vedere şi particularităţile pedologice ale zonei respective. Desigur că rămân chestiunile de eficienţă energetică, dar acesta este un alt subiect.
Râurile interioare, împreună cu lacurile existente, pot asigura şi ele 13,68 mld. m.c., adică dublul consumului naţional din anul 2017. Principalele râuri pe care specialiştii RN „Apele Române” le consideră utilizabile pentru amenajarea unor sisteme de irigaţii sunt Someş, Crişurile, Mureş, Aranca, Bega, Timiş, Jiu, Olt, Argeş, Vedea, Siret, Ialomiţa, Prut.
La toate acestea se mai adaugă o resursă utilizabilă de 4,67 mld m.c., provenind din resurse subterane, respectiv ape freatice şi ape de adâncime. Adică, raportat la cantitatea medie de apă folosită în agricultură, de aproape patru ori mai multă!
Apele subterane, de asemenea, pot fi o soluţie pentru irigaţiile inteligente. Citeşte ARTICOLUL INTEGRAL în Revista Ferma, ediţia 15-31 august 2021!
un articol de
ALEXANDRU GRIGORIEV
