În acest articol voi încerca să explic, pe scurt, care sunt factorii care au dus la creşterea acestor populaţii, pe baza observaţiilor personale, efectuate în câmp, în special în porumbişti. Practic, ceea ce se întâmplă este o înşiruire de evenimente, legate între ele, rezultatul acestora fiind favorabil şoarecilor, cu posibile consecinţe negative pentru fermieri în primăvara anului următor.

Porumbul mare şi frumos
Să începem cu începutul… Primul eveniment care a venit „ca o mănuşă” micilor rozătoare de câmp – ploile abundente înregistrate în lunile iunie şi iulie, cantitatea acestora fiind cu mult peste mediile multianuale. Când veţi citi aceste rânduri, probabil veţi zâmbi şi veţi spune că scriu prostii. Cum vine asta, ca ploile abundente din iunie şi iulie să favorizeze, pe termen lung, evoluţia populaţiilor rozătoarelor din câmp? În toate manualele de entomologie agricolă scrie negru pe alb că precipitaţiile abundente pot determina mortalităţi ridicate ale populaţiilor de rozătoare. Aşa este, dar pe termen lung aceste ploi, indirect, le-au ajutat. Care a fost primul efect al precipitaţiilor? În primul rând, culturile de porumb, care în multe zone au fost sub ameninţarea secetei din primăvară, au fost salvate. Fără aceste ploi nu ştiu cât porumb am fi avut. La mijlocul lunii iulie, porumbul se prezenta foarte bine în câmp, în multe situaţii având doi ştiuleţi pe plantă sau chiar mai mult. În unele sole am văzut porumb cu înălţimea mai mare de 3 metri! Efectul acestor ploi, cuplat cu tehnologia ca la carte aplicată de majoritatea fermierilor, s-a văzut în toamnă, când România a obţinut o producţie record la porumb. Am ieşit şi pe primul loc în UE, devansând Franţa.

Pierderi la recoltare? Hrană pentru rozătoare!
După ploile abundente din perioada iunie-iulie a început seceta. Nici până pe 15 noiembrie (data la care redactez articolul) nu am scăpat de ea, ba din contră. Practic, în luna august s-au înregistrat doar câţiva milimetri de precipitaţii în zonele din sud-est ale ţării, mai ales pe data de 1 august. În multe zone nu a plouat sau dacă acest lucru s-a întâmplat, au fost ploi reduse cantitativ, atât în septembrie, cât şi în octombrie, dar şi în prima jumătate a lui noiembrie. Porumbul mare şi frumos a fost recoltat. Fermierii s-au bucurat de producţiile excelente obţinute. Numai că nu toţi dispun de combine performante. Mulţi fermieri au în dotare combine care nu sunt la… prima tinereţe sau apelează la terţi, iar mulţi dintre ei nu dispun de combine „tinere”. Ca urmare, la recoltare au existat nişte pierderi, mai mici sau mai mari, în funcţie de momentul recoltării şi de dotarea fiecăruia. Ce reprezintă aceste pierderi la recoltare? Simplu, hrană pentru rozătoare.

Seceta a ţinut departe utilajele agricole de galeriile rozătoarelor
Sigur, după recoltare, mulţi fermieri toacă resturile vegetale, apoi ară. Majoritatea fermierilor folosesc sistemul de lucrări clasice ale solului. Puţini sunt cei care aplică lucrările conservative, fără răsturnarea brazdei, din lipsă de dotări foarte performante pentru acest lucru. Aşadar, după ce s-au bucurat de producţii mari, fermierii s-au ocupat de însămânţarea culturilor de toamnă. Aşa cum era normal, urma efectuarea ogoarelor de toamnă. Dar, ghinion, solul era din ce în ce mai uscat din cauza secetei şi a temperaturilor ridicate, aşa că lucrarea de arat se amână şi acum la început de decembrie, fermierii fiind în aşteptarea frontului de ploi pentru a putea lucra solul în condiţii optime de umiditate. Ei bine, acest lucru nu s-a întâmplat nici până pe data de 15 noiembrie. Drept rezultat, dacă mergeţi cu maşina în sudul ţării sau în est sau în zona vestică, veţi vedea multe suprafeţe unde a fost porumb, dar care au rămas nelucrate din cauza secetei. Puţine sunt cazurile în care fermierii au reuşit să elibereze terenul de resturile vegetale.
Aşadar, seceta şi temperaturile ridicate au ajutat populaţiile de rozătoare din câmp. Acestea au început să se înmulţească, ştiut fiind faptul că femelele sunt foarte prolifice, iar maturitatea sexuală a acestora survine la 13-18 zile de la naştere. Aşadar, nu îi deranja nimeni (din cauza imposibilităţii efectuării arăturii), era cald, era secetă, resturile vegetale şi hrana din porumbişti era la discreţie, fapt care a dus la creşterea populaţiei „şoriceşti” în această toamnă. În primul rând, în porumbiştile rămase nelucrate din cauza uscăciunii din ultimele luni. Apoi în lucerniere, dar şi în culturile de toamnă, acolo unde au putut să răsară. În multe zone ale ţării, şi la mijloc de noiembrie grâul nu prea a răsărit (mai ales cel semănat după 10 octombrie). La fel şi rapiţa.

Cu ochii pe culturile de toamnă, în primăvară!
Aşadar, şirul evenimentelor a fost în felul următor: ploile abundente în lunile iulie şi iulie au avut ca efect o bună producţie de porumb, apoi seceta mare înregistrată cu începere din august a împiedicat efectuarea lucrărilor solului, drept rezultat şoarecii au început să se înmulţească, nefiind deranjaţi de nimeni, având mâncare la dispoziţie, inclusiv hrană „verde”, condiţii foarte pune pentru creşterea numerică a populaţiilor.
Dacă va fi o iarnă mai uşoară, aşa cum s-a întâmplat în ultimii ani, şi o primăvară secetoasă, este foarte posibil să avem probleme cu culturile de toamnă la reluarea vegetaţiei. Să nu uităm că şoarecii pot să migreze cu uşurinţă, ei pot parcurge o distanţă de 5-6 km/zi. Prin urmare, trebuie să fim cu ochii pe culturile de toamnă în primăvara care vine. Deşi cultivatorii de rapiţă nu prea ar fi fericiţi cu această idee, cred că am avea nevoie de o iarnă grea şi geroasă. În acest fel s-ar mai limita populaţiile rozătoarelor şi a altor dăunători. Oare Natura ne va da o mână de ajutor? Sau ne va pedepsi pentru felul în care ne-am purtat cu ea, în special pentru defrişările masive din ultimii ani?

OBSERVAŢII ENTOMOLOGICE ÎN PORUMBIŞTE
Ca urmare a faptului că temperatura aerului a fost mai ridicată decât de obicei, inclusiv temperatura solului pe primii 10 cm adâncime, în porumbişte am văzut multă samulastră de porumb, inclusiv la mijloc de noiembrie. Unele porumbişti sunt „înverzite” ca urmare a samulastrei. În practică este o raritate să vezi samulastra de porumb în această perioadă a anului, cunoscut fiind faptul că porumbul este mai sensibil la frig. Numai că nu prea a fost frig. În sud-estul ţării nu a căzut bruma nici până la mijlocul lunii noiembrie. Prin urmare, pe lângă boabele de porumb, rezultate din cauza pierderilor de la recoltare, şoarecii au avut şi hrană proaspătă. Am putea spune că Mama Natură ţine cu rozătoarele şi s-a supărat pe oameni.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 21/223 (ediţia 1-14 decembrie 2018)