În condițiile naturale specifice din țara noastră, în sistemul furajer destinat hrănirii vacilor și oilor, rapița furajeră de toamnă are un rol foarte important, atât pentru rotația culturilor din fermă, dar mai ales pentru valoarea furajeră a acestei specii.
Această cultură are o serie de avantaje: producție bună (30-40 t/ha masă verde sau 4-5 t/ha substanță uscată), valoare nutritivă ridicată (bogată în proteine și energie, conform tabelului), folosită toamna târziu sau primăvara (aprilie-mai), rapiditate la instalare și costuri tehnologice scăzute (cca 900 lei/ha), asigură un furaj verde în perioadele secetoase de toamnă sau de primăvară, are multiple posiblități de utilizare (consum de masă verde la iesle, pășunat cu animalele, însilozare).
Rapița furajeră de toamnă are o arie largă de cultivare, în toate zonele de câmpie și de deal, unde temperatura în timpul iernii nu coboară sub -20oC, cu soluri profunde, luto-argiloase și reacție slab acidă-neutră.
Rapița pentru furaj are trei varietăți:
• Varietatea precoce: dezvoltare rapidă până la stadiul de butonizare – înflorire (8 săptămâni de la semănat), înflorește mai devreme, rezistență mai scăzută la iernare (se seamănă, de regulă, primăvara, în luna martie);
• Varietatea semiprecoce: ajunge la butonizare la 10-12 săptămâni după semănat, nu înflorește toamna, se seamănă în perioada 1-10 august și se folosește pentru furajarea animalelor pe parcursul lunii octombrie;
• Varietatea tardivă: atinge dezvoltarea maximă a aparatului foliar la 12 săptămâni de la semănat, nu înflorește toamna, se seamănă în perioada 20 august – 20 septembrie, este rezistentă la temperaturile scăzute din timpul iernii, se folosește în primăvară.
Particularități de cultivare și de utilizare în hrana animalelor
Tehnologia de cultivare a rapiței furajere de toamnă este relativ simplă și eficientă, cu următoarele particularități:
Asolament: cultura urmează în rotație după recoltarea cerealelor păioase;
Pregătirea patului germinativ: strângerea și îndepărtarea paielor, mobilizarea solului pe adâncimea de 20-22 cm;
Semănat: în perioada 20 august – 20 septembrie, la adâncimea de 2 cm (sau 3-4 cm în condiții de secetă), tăvălugire după semănat;
Tip de cultură: cultură pură de rapiță cu norma de semănat de 10-12 kg/ha; cultură în amestec (rapiță – 10 kg/ha & raigras aristat – 10 kg/ha; rapiță – 5 kg/ha & raigras aristat – 15 kg/ha; rapiță – 10 kg/ha & ovăz de toamnă – 50 kg/ha sau orz/grâu – 50 kg/ha);
Fertilizare: înainte de semănat se aplică 200-300 kg/ha îngrășăminte complexe (NPK);
Lucrări de întreținere: Răsărirea și creșterea rapidă a plantelor defavorizează apariția și creșterea buruienilor, de aceea nu se aplică lucrări de întreținere.
Recoltarea pentru masă verde, folosită la iesle, se face în faza de butonizare a plantelor, când valoarea nutritivă este la nivelul cel mai ridicat. Folosirea ce mai eficientă este prin pășunatul cu animalele (taurine sau ovine) când înălțimea plantelor este de 30-40 cm. Înainte de pășunatul rapiței, este nevoie, în cazul taurinelor, de o perioadă de câteva zile de alimentație a animalelor cu unele furajere deficitare în azot (porumb siloz, fân sau paie), pentru a preveni fenomenul de meteorizație. Tot la taurine se recomandă pășunatul de după-amiază, timp de 3-4 ore, perioadă în care o vacă de lapte consumă 25-30 kg de furaj verde. Cel mai bun sistem de pășunat al culturii de rapiță furajeră este cu ajutorul gardului electric, prin care se asigură călcatul plantelor și supraconsumul (pentru fiecare vacă se asigură o lățime de pășunat de 5 m, de-a lungul firului electric, iar avansarea zilnică se face cu 1,5-2 m). În aceste condiții, prin consumul de rapiță furajeră se realizează o economie de 0,5-0,7 kg/vacă/zi de soia din rația furajeră zilnică. Astfel, rația furajeră zilnică pentru o vacă cu 20 l de lapte pe zi ar avea structura: 3 kg s.u. rapiță (25 kg furaj verde), 10 kg siloz de porumb, 1,3 kg turte de soia.
În cazul ovinelor, pășunatul este liber, atât ziua, cât și noaptea, fără aport de fân sau de concentrate în completare. Totodată, 1 ha de rapiță furajeră asigură hrănirea a 30 de oi pe perioada unei luni de zile, iar o suprafață de 5 mp este necesară pentru o oaie în fiecare zi.
Însilozarea rapiței furajere, mai ales a culturii asociate de rapiță cu raigrasul aristat sau cu o cereală de toamnă, este o metodă eficientă de folosire, cu următoarele particularități:
– se realizează când plantele au 13-15% substanță uscată și conținutul maxim de zahăr (18-20%), respectiv la începutul fazei de înflorire;
– după cosire, dacă timpul permite, se lasă masa verde timp de 3-5 ore pentru ofilire;
– furajul se toacă la dimensiunea de 2-4 cm lungime;
– după așezarea în siloz se efectuează o tasare ușoară, nu puternic ca la alte plante furajere (porumb, iarbă de pajiște);
– pentru diminuarea pierderilor, pe fundul silozului se așază un strat de 50 cm de paie de cereale;
– pentru a reduce riscul apariției unor fermentații nedorite, se pot folosi și unii conservanți speciali.
După recoltarea sau pășunatul culturilor de rapiță furajeră, resturile neutilizate constituie un îngrășământ verde important, care îmbogățește solul în materie organică, ameliorează structura acestuia și restituie solului între 50 și 70 kg/ha de azot.
VALOAREA ALIMENTARĂ A RAPIȚEI FURAJERE, LA DIFERITE STADII DE VEGETAȚIE
Sută la sută din substanța uscată

Articol publicat in revista Ferma nr.15(176) 1 – 15 septembrie 2016