Rapița este o cultură valoroasă pentru fermieri, dar și o mare loterie. Puricii sunt primele insecte care amenință culturile nou înființate. Resturile vegetale și samulastra favorizează acești dăunători.
Mulți fermieri seamănă rapița încă din a doua parte a lunii august, în speranța sosirii ploilor care să asigure un start bun culturii. Alții seamănă în prima parte a lunii septembrie, mizând pe condiții meteo mai bune în acea perioadă.
PURICII POT COMPROMITE RAPIȚA
În perioada toamnei, rapița este „iubită” de multe specii de insecte dăunătoare. Dintre acestea, puricii de pământ sau denumirea sinonimă puricii negri și puricii cruciferelor pot să distrugă cultura aflată la început de drum!
Perioada critică a rapiței față de atacul puricilor este de la răsărit (BBCH 10) până la faza de 3 frunze (BBCH 13). Dacă în perioada răsăririi plantelor de rapiță, temperaturile sunt ridicate și este secetă, atacul insectelor va fi și mai ridicat.
Pe lângă condițiile meteo favorabile puricilor, dacă populația acestora dintr-o anumită solă este ridicată există un risc foarte mare ca plantele de rapiță să fie compromise și fermierul să fie nevoit să semene din nou.
Sigur că există și insecticide care pot fi aplicate în vegetație pentru combaterea puricilor rapiței, dar trebuie să știm momentul cât mai exact când trebuie aplicat tratamentul. Teoretic trebuie amplasate capcane Barber (de tip bol cu apă și săpun) în cultura de rapiță iar acestea trebuie verificate de 2-3 ori pe săptămână.
O SINGURĂ SUBSTANȚĂ PENTRU TRATAMENTUL SEMINȚELOR!
Cu toții știm că tratamentul semințelor înainte de semănat este esențial pentru a asigura o protecție a tinerelor plăntuțe împotriva atacului puricilor, așa că nu voi mai bate monedă pe acest subiect. Singura mențiune este că la ora actuală, în România, există doar o singură substanță activă omologată pentru tratamentul semințelor de rapiță în vederea combaterii dăunătorilor (inclusiv puricii) care atacă aceste plante în prima perioadă de vegetație, ceea ce este prea puțin!
În mod normal, ar fi trebuit să existe câteva substanțe active pentru tratamentul semințelor de rapiță, pe carte fermierii să le alterneze. Este regula de bază pentru prevenirea rezistenței dăunătorilor la insecticide. Sigur că, în cazul insectelor care au o generație pe an, cum este și cazul puricilor care atacă rapița, riscul de apariție a rezistenței la insecticide este scăzut, comparativ cu insectele care dezvoltă mai multe generații într-un an, dar acest risc nu este egal cu zero!
Dacă ne uităm puțin la biologia puricilor negri ai verzei (Phyllotreta atra), putem vedea că aceștia iernează ca adult, sub resturile vegetale de plante rămase de la recoltare, sub frunzarul pădurilor sau livezilor, sub bulgării de pământ, în crăpăturile și stratul superficial al solului. Adulții hibernanți apar în lunile martie sau aprilie, hrănindu-se cu cruciferele spontane, după care trec pe cele cultivate. Adulții noii generații apar la începutul verii, după care rămân în diapauză estivală până în toamnă, când atacă solele de rapiță nou înființate.
LUCRĂRILE MINIME SUNT PE PLACUL PURICILOR RAPIȚEI!
În literatura de specialitate autohtonă se menționa faptul că distrugerea resturilor vegetale după recoltarea rapiței și efectuarea arăturilor distrugeau un număr însemnat de purici, deci nivelul populației rămânea scăzut iar presiunea de infestare în anii următori era mică.
În prezent, lucrurile s-au schimbat, sistemul clasic de lucrare a solului a fost înlocuit cu minimum tillage (fără întoarcerea brazdei) iar resturile vegetale de la cultura rapiței le putem găsi până în toamnă, la „pachet” cu samulastra de rapiță.
Cu toții știm despre cerințele GAEC 6 „Acoperirea minimă a solului pentru a evita solul descoperit în perioadele cele mai sensibile”. Din punct de vedere al solului, această cerință este un avantaj, mai ales în perioadele caniculare. Însă aceste măsuri vor veni în ajutorul populațiilor insectelor dăunătoare, cum este și cazul puricilor de pământ sau cei ai cruciferelor.
Cu cât sunt mai multe resturi vegetale și se efectuează lucrări ale solului mai puțin invazive, după recoltarea rapiței, cu atât vor fi distruși mai puțini purici și presiunea de infestare va fi mai mare în toamnele următoare!
PURICII POT ATACA ȘI ÎN LUNA NOIEMBRIE!
Mai există o situație des întâlnită la noi, când rapița este semănată după grâu și orz. Anii trecuți am văzut culturi cu multe resturi vegetale de la culturile premergătoare de cereale. Aceste resturi sunt ca o „căsuță” pentru purici.
În sud-estul țării, am văzut puricii negri ai verzei (P. atra) la rapiță inclusiv în prima parte a lunii noiembrie, ceea ce nu era menționat în literatura de specialitate! Aceștia erau ascunși în resturile vegetale de la cultura premergătoare de orz iar după ora 12, când s-a mai încălzit afară, puricii au ieșit să se hrănească. Cum plantele de rapiță răsăriseră cu o lună întârziere din cauza secetei, erau în faza critică față de atacul puricilor.
Problema resturilor vegetale nu este simplă. Este ca o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte avantajul lor asupra protecției solului împotriva factorilor de eroziune și nu numai, este dovedit în urma cercetărilor științifice. Pe de altă parte, resturile vegetale favorizează populațiile insectelor dăunătoare.
GAEC 6 AR TREBUI ADAPTAT LA FIECARE ȚARĂ ÎN PARTE!
Când vorbim de GAEC 6 ar trebui ca aceste eco-condiționalități să difere de la o țară la alta, în funcție de climă și de rezerva insectelor dăunătoare. Aceste diferențe ar trebui documentate. Cu cine? La noi în țară, au mai rămas foarte puțini entomologi agricoli de teren, printre care mă număr și eu. Cu câțiva specialiști este imposibil să fie făcute studii privind influența resturilor vegetale asupra populației dăunătorilor culturilor agricole, inclusiv puricii negri ai verzei (P. atra).
Din punct de vedere tehnic, ar trebui câteva sute de specialiști! Pentru acest lucru este nevoie de bani pentru cercetare și învățământ.
Până vor veni vremuri mai bune în cercetarea agricolă românească, puricii își fac de cap și sunt favorizați de resturile vegetale și samulastra de rapiță. Populațiile cresc, vremea îi ajută iar noi avem la dispoziție din ce în ce mai puține mijloace de a proteja cultura rapiței de atacul lor.
un articol de
EMIL GEORGESCU
INCDA Fundulea
