Fermierii din sudul şi mai ales sud-estul ţării sunt foarte supăraţi. Din cauza secetei, recoltele de porumb sunt serios dijmuite sau compromise. Dacă nu va ploua în curând, în aceste regiuni pârjolite deja de o secetă foarte severă nu se va mai face deloc porumb, ceea ce înseamnă o gaură foarte mare în bugetul fermierilor.
Foto 1: Plantă de porumb cu rădăcinile atacate de larvele (D. virgifera), simptom caracteristic atacului, plante „gât de lebădă” (1 iulie, 2019).
Un migrator foarte rapid
Deşi necazurile din acest an sunt mari, trebuie să gândim şi în perspectivă, altfel putem avea o problemă în plus, în următorii ani: viermele vestic al rădăcinilor de porumb (Diabrotica virgifera).
Până nu demult, se considera că specia este prezentă în jumătatea vestică a ţării, dar în prezent, dăunătorul se găseşte aproape în toată România. De exemplu, în vestul judeţului Călăraşi, în luna iulie 2017, s-au capturat primii adulţi în capcanele feromonale instalate în lanurile de porumb. În acest an, în prima decadă a lunii iulie, în decurs de o săptămână, numărul mediu de adulţi capturaţi a fost de 211, iar în unele capcane s-au prins mai mult de 300 de adulţi!
Semnale serioase de alarmă!
Deocamdată, în zona menţionată nu s-au observat daune vizibile produse de către larve (plante de porumb „gât de lebădă”); de asemenea, nu s-au constatat daune evidente produse de adulţi la mătase sau la boabele abia formate, dar capcanele feromonale ne transmit un semnal de alarmă: populaţia viermelui vestic al rădăcinilor porumbului este în creştere.
Dacă se va menţine acest trend şi în anii următori, atunci fermierii vor observa daunele produse porumbului de către Diabrotica virgifera, şi, mai rău, le vor simţi în propriul buzunar.
Foto 2: Mascul pe frunză de porumb (9 iulie 2020).
Extindere record
Să vedem acum care este cheia „succesului” acestei specii şi cum a reuşit să se extindă atât în Europa, cât şi în ţara noastră, într-o perioadă relativ scurtă de la prima semnalare.
Apariţia maximă a adulţilor coincide, de obicei, cu înfloritul porumbului. Cercetări efectuate în SUA au scos în evidenţă faptul că, pe parcursul vieţii lor, adulţii pot zbura până la 300 km, datorită curenţilor puternici de aer. Totuşi, contra vântului dominant, adulţii nu s-au deplasat mai mult de 1200 metri. În Europa, pe parcursul unui singur an, arealul acestei specii se poate extinde cu 20-25 km, dar în SUA arealul poate creşte şi cu 50 km.
O specie extrem de prolifică
Femelele sunt foarte prolifice, în medie pot să depună 400 de ouă, dar limitele de variaţie sunt cuprinse între 108 şi 1087 ouă. Dacă temperatura este optimă, iar hrana se găseşte din belşug, atunci există posibilitatea ca numărul femelelor care depun peste 1000 de ouă să fie ridicat. Ouăle sunt depuse în sol, la o adâncime maximă de 35 cm, dar cele mai multe se găsesc la o adâncime de 15 cm.
Foto 3: Mascul pe mătasea de porumb (14 iulie, 2020).
Soluţia nr. 1: rotaţia culturilor
Cea mai importantă măsură de prevenire a atacului şi de a scădea, în timp, nivelul populaţiei acestui dăunător o constituie evitarea monoculturii de porumb.
Larvele nou apărute trebuie să se hrănească cu rădăcinile plantelor de porumb, în decurs de 72 de ore. Dacă în această perioadă larvele nu găsesc sursa de hrană, ele mor. De asemenea, larvele nu au capacitatea de a se deplasa mai mult de 0,5 m de la locul de eclozare, acest lucru fiind un punct slab al insectei. Tocmai de aceea rotaţia culturilor constituie cea mai bună metodă preventivă de a evita atacul dăunătorului şi de a reduce populaţia în timp.
Măsurile nerespectate atrag dăunători
Problema este că măsura menţionată nu prea se respectă. Exemplu concret avem chiar în acest an. În sud-estul ţării, din cauza secetei din iarnă, urmată de cea din primăvară, au fost compromise culturile de grâu, orz sau rapiţă de toamnă, pe multe suprafeţe. În majoritatea cazurilor, în locul acestor culturi, fermierii au semănat porumb. De asemenea, s-au însămânţat cu porumb solele unde această cultură era planificată. Prin urmare, ponderea suprafeţelor ocupate cu porumb a crescut în multe ferme, iar în aceste condiţii este destul de greu să avem un asolament ca la carte.
În concluzie, nu trebuie să bagatelizăm această problemă şi să credem că nu vor fi consecinţe ca în vestul şi nord-vestul ţării, ci e necesar să respectăm recomandările specialiştilor în protecţia plantelor.
Click AICI şi citeşte mai multe despre lupta împotriva viermelui vestic al rădăcinilor de porumb!
Foto 4: Capcane feromonale pentru monitorizarea adulţilor D. virgifera (10 iulie 2020)
Foto 5: Adulţi capturaţi în capcanele feromonale (7 iulie, 2020).
4 FACTORI CLIMATICI FAVORABILI
- O iarnă blândă pentru supravieţuirea ouălor;
- O primăvară umedă pentru supravieţuirea larvelor (dar fără perioade lungi de saturare a solului cu apă) ;
- O vară caldă, dar cu temperaturi sub 30°C, pentru dezvoltarea adulţilor;
- Un sol umed la suprafaţă pentru depunerea ouălor.
un articol de
EMIL GEORGESCU
INCDA Fundulea
