Aceste specii prezintă numeroase particularităţi agrobiologice care le asigură înmulţirea exagerată şi rezistenţa la condiţiile de mediu.

Preferă toate tipurile de sol (mai ales solurile argilo-lutoase şi acide), înfloreşte continuu din luna mai până în septembrie (o singură plantă produce peste 60 de mii de seminţe pe an!), seminţele îşi păstrează în sol capacitatea de germinaţie pe o durată de timp foarte mare (peste 50 de ani), tranzitul seminţelor prin tubul digestiv al animalelor nu reduce facultatea lor germinativă, rădăcinile trăiesc peste 10 ani şi drajonează în fiecare an, iar fragmente tăiate din aceşti drajoni regenerează o nouă plantă.

Plantele de ştevie se dezvoltă mai puternic în culturile bine fertilizate cu îngrăşăminte azotate sau pe terenurile unde s-au aplicat îngrăşăminte organice. De asemenea, prezenţa acestora în culturile de leguminoase furajere perene şi în culturile de pajişti semănate se datorează cantităţilor de azot simbiotic realizat de aceste culturi, de care beneficiază şi plantele de ştevie.

Măsuri tehnologice

Pentru a preveni apariţia şi instalarea acestor specii de buruieni, se va acorda mai multă atenţie măsurilor de prevenire care, de fapt, fac parte din structura elementelor de tehnologie a culturilor furajere. Se va acorda o mai mare atenţie următoarelor lucrări:

• folosirea la semănat a seminţelor certificate (însoţite de buletine de analiză a calităţii), lipsite de seminţe de Rumex, deoarece seminţele impurificate reprezintă una din sursele principale de răspândire;

• realizarea unei densităţi uniforme a plantelor de cultură;

• evitarea cultivării leguminoaselor şi pajiştilor semănate pe terenurile infestate cu aceste buruieni (timp de 3-4 ani, pe aceste terenuri se vor semăna numai plante cerealiere sau graminee furajere perene).

În culturile deja infestate cu ştevie, pentru a limita răspândirea şi mai puternică, se recomandă aplicarea următoarelor măsuri:

• înălţimea maximă de cosire va fi de 5 cm de la sol;
• se va evita cosirea sau păşunatul leguminoaselor şi a pajiştilor în perioadele umede sau pe timp de ploaie;

• cosirea plantelor se va realiza înainte de formarea seminţelor de ştevie;
• la fiecare ciclu de păşunat, încheierea acestuia se realizează înainte de formarea seminţelor de ştevie;
• după fiecare ciclu de păşunat, plantele neconsumate de animale, inclusiv cele de ştevie, se vor cosi şi se vor îndepărta imediat de pe teren.

Gunoiul de grajd poate fi sursă de infestare

O sursă importantă de infestare a culturilor agricole cu aceste specii de buruieni, o reprezintă aplicarea gunoiului de grajd provenit de la animalele care au consumat plante furajere infestate, la rândul lor, cu ştevie.

Astfel, s-a constatat că seminţele de ştevie ajunse în tubul digestiv al animalelor, prin consumul de furaje infestate, nu îşi pierd capacitatea germinativă. În gunoiul de grajd proaspăt, facultatea germinativă este de 85 la sută şi scade sub 5 la sută abia după doi ani de la producerea acestuia.

Aceste procente explică şi recomandarea ce se face pentru folosirea gunoiului de grajd după doi ani de fermentare naturală în platforme amenajate. În condiţiile în care gunoiul de grajd proaspăt este compostat (prin metode speciale, aerobe sau anaerobe), după 3 luni capacitatea de germinaţie a seminţelor de ştevie din gunoi se reduce total.

În cazul folosirii dejecţiilor semilichide (provenite de la taurine), doar după 6 luni de fermentare naturală, facultatea germinativă a seminţelor de ştevie scade la zero (vezi grafic).

Atenţie la însilozarea plantelor furajere!

În condiţiile în care furajul provenit de pe terenurile infestate cu Rumex se însilozează, trebuie să se acorde o mare atenţie umidităţii plantelor în timpul însilozării. Astfel, cu cât umiditatea plantelor furajere la însilozare este mai scăzută şi conţinutul de substanţă uscată mai mare, facultatea germinativă a seminţelor de ştevie din masa silozului rămâne neschimbată, pe toată durata de folosire a silozului.

Prin folosirea în furajare a unui astfel de siloz, seminţele vor trece prin tractul digestiv al animalelor şi mai departe în dejecţiile acestora care, aplicate imediat, vor infesta în continuare alte culturi.

În cazul însilozării plantelor furajere la umiditatea de 18-20 la sută, când se realizează şi o fermentaţie anaerobă optimă, capacitatea de germinaţie a seminţelor de Rumex scade la zero după 2-3 săptămâni de la finalizarea însilozării.