Pentru un siloz de calitate, alături de materia primă, decisiv este şi modul în care acesta este preparat. Prepararea furajelor prin însilozare se poate realiza pe tot parcursul perioadei de vegetaţie şi are avantajul că se face cu cheltuieli minime, în condiţii de mecanizare totală.

Pentru reuşita procesului de însilozare trebuie să se ţină cont de factorii care influenţează calitatea şi valoarea nutritivă a silozurilor, şi anume:
• Conţinutul în glucide fermentescibile – nivelul de asigurare a glucidelor fermentescibile, sub denumirea de minim glucidic, reprezintă cantitatea de glucide necesară formării acizilor în siloz pentru a-i asigura un pH de 4-4,2. În funcţie de acest conţinut, plantele au fost împărţite în trei grupe :
– furaje uşor însilozabile: conţinutul real de glucide este mai mare decât minimul glucidic; din această categorie fac parte plantele din familia gramineelor;
– furaje greu însilozabile: au un conţinut în glucide apropiat minimului glucidic. Din această categorie fac parte leguminoasele precum lucerna, trifoiul etc.

Pentru însilozarea acestor furaje este necesară corectarea conţinutului în glucide prin adăugarea de surse de glucide, melasă (2-4%), uruieli de cereale 3-5% sau prin însămânţarea cu diverse preparate pe bază de bacterii lactice;
– furaje neînsilozabile: conţinutul real în glucide este foarte redus: soia, urzica etc.
Fermierii ar trebui să ţină cont de această clasificare în momentul în care iau o hotărîre referitoare la tipul silozului pe care urmează să îl producă.
• Conţinutul în apă. Fermentaţiile optime se realizează la un conţinut de 65-75% apă. Peste această valoare sunt favorizate fermentaţia acetică şi mai ales cea butirică.
• Gradul de mărunţire. O mărunţire sub 1 cm favorizează eliberarea sucului celular bogat în glucide fermentescibile, dar şi asigurarea mai rapidă a condiţiilor de anaerobioză, favorabile înmulţirii bacteriilor lactice.
• Tasarea furajului supus însilozării se realizează de regulă cu tractoare cu şenile şi are drept scop asigurarea condiţiilor de anaerobioză, având ca efect oprirea proceselor biochimice determinate de respiraţia plantelor (reducerea pierderilor de substanţe nutritive) şi distrugerea microflorei spontane aerobe. De asemenea, se previne formarea mucegaiurilor şi se asigură dezvoltarea bacteriilor de fermentaţie lactică.

În funcţie de tehnologia de însilozare, respectiv de modul cum se realizează tasarea, temperatura în masa însilozată poate să ajungă la 55-60 grade C la murarea la cald sau de 25-30 grade C la murarea la rece.
– În cazul însilozării la cald, furajul se depune în celulele de însilozare în straturi cu o grosime de 1,5-2 m şi se lasă afânat 1-2 zile după care se realizează tasarea. La acest tip de însilozare se înregistrează pierderi însemnate de glucide, proteine şi vitamine.
– La însilozarea la rece după descărcarea materialului supus însilozării se realizează o tasare puternică, caz în care temperatura nu depăşeşte 25-30 grade C şi se obţine un siloz cu pierderi reduse în substanţe nutritive şi cu caracteristici organoleptice superioare.

Despre cum să faceţi controlul calităţii furajului murat citiţi în revista Ferma, ediţia 1-14 septembrie 2017!