Este uimitor cât de des considerăm porcii ca fiind doar „mijloace de producţie”, ignorând total că sunt fiinţe vii, cu un nivel extrem de ridicat de inteligenţă şi manifestări comportamentale sugestive.

Tocmai din cauza acestei ignoranţe, ajungem să facem uneori greşeli extrem de costisitoare în ferme.

IERARHIA PURCEILOR ȘI DOMINANȚA ÎN GRUPURI

Faptul că porcii sunt extrem de curioşi este relevant pentru fermier atunci când aceştia trebuie mutaţi dintr-un loc în altul. Astfel, dacă li se permite să studieze traseul, mutarea grupurilor de porci devine o manevră extrem de simplă. Din păcate, cum spuneam, noi oamenii nu avem timp şi nici răbdare. Ca atare, orice proces de mutare a porcilor în fermă se transformă adesea într-o adevărată bătălie.

Faptul că porcul este prin excelenţă un animal ce socializează este dovedit de cele două elemente de comportament tipice: ierarhia purceilor la supt şi ierarhia de dominanţă în grupuri.

Ierarhia purceilor la supt este extrem de importantă pentru orice fermă, pentru că are impact major asupra rezultatelor productive din maternitate. În primele 2-3 ore de la încheierea fătării între purcei se va da o luptă crâncenă pentru alegerea sfârcului şi, de regulă, cei mai mari şi mai puternici se vor face stăpâni pe cele din zona pectorală a scroafei, de altfel şi cele mai eficiente în producerea laptelui.

2 IMPLICAȚII ALE IERARHIZĂRII

1. Prima, şi cea mai evidentă, este aceea că purceii mai mici trebuie să se mulţumească cu sfârcurile posterioare, cu mai puţin lapte, iar noi, să conştientizăm că aceştia vor necesita mai multă atenţie din partea noastră pentru a minimaliza pierderile prin înfometare.
2. Cea de a doua, dar poate mai importantă, este aceea că stimularea secreţiei lactate la primele 4 sfârcuri pectorale – de către purceii puternici – controlează eliberarea laptelui pe întregul lanţ mamelonar, ceea ce e benefic pentru toţi purceii din cuib. Mai mult, odată ce locurile mai bune la supt au fost adjudecate, se constată şi încheierea luptelor de dominanţă dintre purcei, evident cu efect pozitiv asupra performanţelor ulterioare a întregului cuib.

Urmărirea atentă a comportamentului scroafei şi purceilor la supt a condus la concluzii interesante şi cu implicaţii practice adesea ignorate cu desăvârşire.

PERTURBAREA COMUNICĂRII ÎNTRE MAMĂ ȘI PURCEI

S-a constatat că purceii continuă să sugă şi să maseze viguros sfârcul şi după ce repriza de alăptare a fost sistată de către scroafă, transmiţîndu-i astfel mamei cât de sătui sunt.

Răspunsul scroafei este uimitor, aceasta fiind capabilă să-şi regleze ulterior producţia lactată tocmai în funcţie de intensitatea mesajului primit. Dar, tot acest proces de comunicare dintre mamă şi purcei poate fi perturbat foarte intens în fermele de creştere industrială, ca urmare a binecunoscutelor practici de regrupare a purceilor între scroafe sau la mame doici.

Chiar dacă vorbim despre procedee extrem de uzuale în fermă, puţini ştiu că perturbarea ierarhiei şi omogenităţii cuibului poate să conducă la diminuarea sporului acumulat ulterior chiar si cu 25%, comparativ purceilor rezultaţi din cuiburile stabile. Aceasta este de fapt şi motivaţia recomandării ca schimbul de purcei între cuiburi să fie făcut după cel mult 4 zile de viaţă, înainte de definitivarea ierarhiei la supt. În plus, ar trebui mutaţi prioritar purceii mai mari pentru diminuarea efectelor negative ale distrugerii ierarhiei stabilite.

IERARHIA DUPĂ ÎNȚĂRCARE

Pe de altă parte, ierarhia de dominanţă în grupuri se manifestă mai puternic după înţărcare, când purceii din mai multe cuiburi sunt amestecaţi în boxe comune.

Stabilirea ierarhiei în aceste grupuri poate să dureze chiar şi până la 24 de ore, dar intensitatea luptelor scade simţitor chiar după primele 1-2 ore de la formarea loturilor. Implicaţiile stabilirii ierarhiei de dominanţă la acest grup de vârstă sunt multiple. Pe de o parte, determină diferenţierea purceilor prin viteza de creştere, iar pe de alta la stabilizarea competiţiei în grup.

Cu toate acestea este de dorit o atentă monitorizare a purceilor de „rang inferior” întrucât majoritatea mortalităţilor se regăsesc în acest grup, iar noi putem controla eficient acest neajuns, având în minte că fiecare purcel înţărcat are un cost şi un preţ!

Tocmai de la aceste elemente comportamentale pleacă şi ideea menţinerii omogenităţii grupurilor de la înţărcare până la livrare, pentru că, în aceste împrejurări se înregistrează cele mai puţine pierderi şi cele mai eficiente sporuri.

O altă observaţie interesantă este aceea că purceii care au fost dominanţi în boxa de fătare, rămân dominanţi şi în continuare, după formarea loturilor în creşă. De asemenea e de reţinut că agresivitatea purceilor scade în creşă dacă purceii au fost regrupaţi încă în boxele din maternitate, ceea ce nu este întotdeauna fizic posibil, din cauza constrângerilor de spaţiu şi flux productiv.

Pe de altă parte o creştere a densităţii pe unitatea de suprafaţă conduce la perturbarea serioasă a ierarhiei şi amplificarea manifestărilor de agresivitate.

un articol de IOAN LADOȘI, USAMV Cluj-Napoca