Abordez acest subiect din două motive: o dată pentru că nu cunoaştem exact cauzele bolii şi apoi pentru că eu, personal, am reuşit să salvez două păsări bolnave de la sacrificare prin metoda chirurgicală.
Potrivit zicerilor colegilor mei de facebook, în cazul pododermatitelor ar trebui să folosim aşternut sau pat moale. Dar ce se întâmplă dacă pasărea noastră nu stă numai pe pat de paie, de rumeguş etc., ci mai are acces şi la iarbă?! Alţii recomandă Clavusinul de uz uman (care e puţin probabil să aibă efect), iar alţii chiar unguent cu gălbenele, care a ajuns „tratamentul bun la toate”, ca şi aspirina şi piramidonul!
Posibile cauze, semne şi evoluţii ale bolii
Dar ce este pododermatita? Este o infecţie generată de stafilococi care pătrund în organismul păsării printr-o tăietură, zgârietură sau prin zona vătămată ori iritată a labei piciorului şi/sau a ghearelor, unde se creează un abces.
Cauzele sunt multiple, începând de la mediul exterior, unde păsările se pot răni în obiecte ascuţite, în patul de paie sau talaşul în care se pot înţepa, folosirea aceluiaşi pat care, în lipsa unei temperaturi şi ventilaţii normale, înmagazinează umiditate în exces; aceeaşi umiditate se poate acumula şi din cauza unei furajări defectuoase şi a dejecţiilor foarte umede. Alte cauze ale pododermatitelor pot fi densitatea prea mare de indivizi per metru pătrat sau habitatele betonate, cu pietriş şi chiar stinghiile de odihnă care fie sunt înguste şi cu muchii ascuţite, ori sunt dispuse la înălţimi mari de la care sărind, pasărea se poate răni!
Alte cauze ce derivă din proasta furajare se referă la îngrăşarea indivizilor prin folosirea proteinei în exces (peste 17% la adulţi şi peste 22% la tineret), lipsa vitaminei A şi utilizarea unei cantităţi mari de calciu (peste 4-5%) la indivizii neproductivi (deteriorând rinichii prin creşterea acidului uric).
După unii specialişti, sunt patru stadii de evoluţie a bătăturii, iar după alţii, cinci stadii.
Vom adopta varianta mai uşoară cu patru etape:
Stadiul 1: Piciorul arată pur şi simplu roşu şi umflat, dar ţesutul este încă moale, iar pasărea poate sau nu să prezinte semne evidente de durere.
Stadiul 2: O crustă mică, neagră, se observă pe talpa piciorului şi sub piele se formează un nucleu mort de ţesut. Pasărea va avea durere moderată.
Stadiul 3: Apare un abces infectat plin cu lichid (seros, cazeos). Mobilitatea pasării va fi limitată, iar durerea resimţită creşte.
Stadiul 4: Piciorul se deformează, apare paralizia, iar funcţiile motrice ale păsării sunt afectate în mare măsură.
Măsuri în faza incipientă
În stadiile timpurii, când bătătura apare doar ca o inflamaţie, putem interveni prin modificarea mediului, şi anume prin: eliminarea obiectelor ascuţite; folosirea unui pat moale; asigurarea unei temperaturi şi ventilaţii care să reducă sau să menţină scăzută umiditatea patului; administrarea unei diete echilibrate (15-17% proteină la găina adultă şi 20-22% proteină la pui); folosirea ca stinghii de odihnă a unor profile de lemn pătrate ori dreptunghiulare, cu latura orizontală de cel puţin trei pătrimi din suprafaţa labei piciorului, sau rotunde, cu un diametru de minim 5 cm, stinghii amplasate la înălţimi de maxim un metru.
Bisturiul – ultima soluţie
În stadiile mai avansate, când deja bătătura este formată, cu sau fără abces, se impune intervenţia chirurgicală, urmată de un tratament medicamentos post-operatoriu.
În cazul în care operaţia invazivă este necesară, singurul care o poate realiza în condiţii sigure este medicul veterinar!
Deşi nerecomandată în cazul nostru, intervenţia chirurgicală într-o gospodărie eu am efectuat-o ţinând cont de regulile de igienă atât în ceea ce m-a privit pe mine, ca executant, cât şi referitor la locul unde am efectuat-o. Pe tot parcursul intervenţiei am fost asistat de un medic veterinar.
Ca instrumentar am folosit un bisturiu de unică folosinţă, iar ca materiale: mănuşi latex sterile, dezinfectant mâini, tinctură de iod pentru dezinfectare locală, ser fiziologic pentru spălarea rănii, seringă de 10 ml, comprese sterile pentru tamponarea rănii, faşă de tifon şi faşă elastică autoadezivă pentru bandajare, un unguent (Tenazym) pe cale l-am aplicat pe rana rămasă în urma excizării bătăturii.
Paşii operaţiei au fost:
1. Spălarea mâinilor cu săpun şi dezinfectarea lor cu un dezinfectant;
2. Aplicarea mănuşilor sterile;
3. Înmuierea şi spălarea piciorului afectat al pasării într-o soluţie de apă şi sare;
4. Dezinfectarea cu tinctură de iod a zonei (zonelor) afectate;
5. Excizarea bătăturii printr-o tăietură în formă de CON, cu baza în talpa pasării;
6. Excizarea bătăturii de pe faţa piciorului printr-o tăietură pe circumferinţă;
7. Spălarea rănilor de impurităţi şi de sânge sub jet de ser fiziologic;
8. Tamponarea rănilor cu fese sterile;
9. Aplicarea de unguent cu antibiotic în cele două răni;
10. Aplicare faşă sterilă, bandajare cu faşă tifon şi aplicare faşă autoadezivă deasupra pentru asigurarea bandajelor.
Descrierea pe care am făcut-o este una în termeni gospodăreşti, pentru că nu am cunoştinţe medicale, ci numai un mare drag pentru păsări, pe care le consider o responsabilitate şi le tratez ca pe nişte prieteni necuvântători!
Imaginile vă prezintă bătătura iniţială cu corespondent pe faţa superioară a piciorului (foto 1), piciorul bandajat (foto 2), talpă şi faţa superioară a piciorului la 36 de ore după operaţie (foto 3 şi 4), talpa şi faţa piciorului la 7 zile de la operaţie (foto 5 şi 6) şi bătătura din talpă (cea mare) şi corespondentul bătăturii de pe faţa piciorului (cea mică), comparativ cu o brichetă (foto 7).
Dacă în primele trei stadii de dezvoltare a bătăturilor se mai poate interveni într-un fel sau altul, în ultimul stadiu se impune necondiţionat sacrificarea. În concluzie, pentru a evita pe cât posibil apariţia pododermatitei, este bine să asigurăm păsărilor noastre un spaţiu fără obiecte ascuţite, cu un pat moale şi fără umezeală, o dietă echilibrată şi stinghii de odihnă fără muchii ascuţite, dispuse la înălţimea corectă şi suficient de late pentru a odihni piciorul.
Doar îndeplinind aceste condiţii, rata de apariţie a bătăturilor va scădea mult sub 50 la sută!
Stimaţi gospodari, în speranţa că aceste informaţii v-au fost de folos, vă aştept cu întrebări, propuneri şi dezvăluiri din experienţa proprie la adresa de email: narcisdefta.ferma@gmail.com sau pe Facebook, în grupurile specializate: Ferma, Asociaţia Profesională a Crescătorilor de Păsări de carne şi găini ouătoare şi Ferma de familie.
Articol publicat în revista Ferma nr. 3/252 (ediţia 15-29 februarie 2020)